Trimitere preliminara din Romania: C-245/15, Casa Noastra, pendinte

Citește restul acestei intrări »

Reclame

Trimitere preliminară formulată de o instanţă din România (Tribunalul Bucureşti) înregistrată la Curtea de Justiţie: C-635/13, ALKA

Citește restul acestei intrări »

Trimitere preliminară formulată de o instanţă din România (Curtea de Apel Braşov). C-76/14, Manea. Cititi hotararea din 14.04.2015 si Concluzii AG Szpunar (10.02.2015)

C-268/13, Petru, a 50-a trimitere preliminara

Trimitere preliminara din Romania: C-201/14, Bara şi alţii

IADUER. C-444/13, Solyom și Solyom, a 59-a trimitere preliminară formulată de o instanţă din România. Cauza a fost retrasa

CJUE. C-444/13, Solyom și Solyom, a 59-a trimitere preliminară formulată de o instanţă din România

Cauza C-444/13 a fost radiata de pe rolul Curţii de Justiţie prin Ordonanţa din 16 ianuarie 2014, cauza fiind retrasă de către instanţa naţională.

În cauza C‑444/13,
având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Tribunalul Brașov (România), prin decizia din 26 iulie 2013, primită de Curte la 7 august 2013, în procedura
Imre Solyom,
Luiza Solyom
împotriva
Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului Brașov,
PREȘEDINTELE CURȚII,
după ascultarea avocatului general, domnul M. Wathelet,
pronunță prezenta
Ordonanță
1 Prin scrisoarea din 15 noiembrie 2013, grefa Curții a transmis instanței de trimitere Hotărârea pronunțată la 7 noiembrie 2013 în cauzele conexate C‑249/12 și C‑250/12, Tulică și Plavoșin, invitând‑o să îi comunice dacă, în lumina acelei hotărâri, dorea să își mențină trimiterea preliminară.
2 Prin scrisoarea din 29 noiembrie 2013, primită la grefa Curții la 11 decembrie 2013, Tribunalul Brașov a informat Curtea că nu intenționa să își mențină trimiterea preliminară.
3 În aceste condiții, este necesar să se dispună radierea prezentei cauze din registrul Curții.
4 Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată.
Pentru aceste motive, președintele Curții dispune:
Radiază cauza C‑444/13 din registrul Curții.
Luxemburg, 16 ianuarie 2014.

***

Cea de-a 59-a trimitere preliminară formulată (la solicitarea reclamantei, în fond) de o instanţă din România (Tribunalul Brașov) a fost înregistrată la Curtea de Justiţie, după 10 luni de la formularea acesteia prin încheiere (la data de 2 august 2013): C-444/13, Solyom și Solyom.

Întrebarea formulată de către instanţa naţională, potrivit încheierii din 03.10.2012:

“Admite în temeiul dispozițiilor art. 267 TFUE sesizarea Curții de Justiție Europene pentru a interpreta dispozițiile legale în materia dreptului fiscal cu privire la întrebarea numărul trei, respectiv dacă art. 73 și 78 din directivă trebuie interpretate în sensul că, în situația în care părțile stabilesc prin contractul de vânzare-cumpărare un preț final și irevocabil, iar ulterior autoritățile fiscale consideră operațiunea de vânyare ca fiind taxabilă datorită reconsiderării statutului de persoană impozabilă a vânzătorului, taxa pe valoare adăgată aferentă se consideră inclusă în preț sau se adaugă peste acest preț? Cu alte cuvinte, care este baza impozabilă pentru o astfel de livrare?”

:: sursa: IADUER – un proiect CSDE, ARDAE si FJR

IADUER. C-438/13, BCR Leasing, a 58-a trimitere preliminară formulată de o instanţă din România

 

CJUE. C-438/13, BCR Leasing, a 58-a trimitere preliminară formulată de o instanţă din România

DOSAR IADUER

Cea de-a 58-a trimitere preliminară formulată (la scolitarea reclamantei, în fond) de o instanţă din România (Curtea de Apel Bucuresti) a fost înregistrată la Curtea de Justiţie (la data de 2 august 2013): C-438/13, BCR Leasing

Întrebarea formulată de către instanţa naţională, potrivit încheierii:

«Poate fi considerată ca fiind o livrare cu titlu oneros în sensul art. 16 al Directivei 2006/122/CE sau, după caz, ca fiind o livrare de bunuri efectuată cu titlu oneros în sensul art. 18 al Directivei 2006/122/CE, situaţia bunurilor care fac obiectul unui contract de leasing financiar care, urmare a rezilierii contractului din culpa utilizatorului, nu au fost recuperate de societatea de leasing de la utilizatorul bunului, deşi societatea de leasing a iniţiat şi derulat procedurile legale de recuperare a bunurilor, iar după reziliere societatea de leasing nu a mai încasat nicio sumă de bani aferentă utilizării bunului?»

Hotararea Curtii din 17 iulie 2014:

Articolele 16 și 18 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretate în sensul că imposibilitatea societății de leasing de a reuși recuperarea de la utilizator a bunurilor care fac obiectul unui contract de leasing financiar ulterior rezilierii acestuia din culpa utilizatorului, în pofida demersurilor întreprinse de societatea respectivă în scopul recuperării acestor bunuri și în pofida lipsei oricărei contraprestații ulterioare rezilierii amintite, nu poate fi considerată o livrare de bunuri efectuată cu titlu oneros în sensul acestor articole.

TEXTUL INTEGRAL AL HOTARARII

:: sursa: IADUER – un proiect CSDE, ARDAE si FJR