Apostolides, C-420/07

C-420/07, Apostolides

Cerere de pronuntare a unei hotărâri preliminare – Protocolul nr. 10 «Dispozitii referitoare la Cipru» – Suspendarea punerii în aplicare a acquis‑ului comunitar în zonele în care guvernul acestui stat membru nu exercită un control efectiv – Regulamentul (CE) nr. 44/2001 – Competenta judiciară, recunoasterea si executarea hotărârilor în materie civilă si comercială – Hotărâre pronuntată de o instantă cipriotă cu sediul în zona controlată efectiv de guvernul cipriot si care priveste un imobil situat în afara acestei zone – Articolul 22 punctul 1, articolul 34 punctele 1 si 2, articolul 35 alineatul (1) si articolul 38 alineatul (1) din regulamentul mentionat

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între domnul Apostolides, resortisant cipriot, pe de o parte, si domnul si doamna Orams, cuplu căsătorit de resortisansi britanici (denumit în continuare „sotii Orams”), pe de altă parte, având ca obiect recunoasterea si executarea în Regatul Unit, în temeiul Regulamentului nr. 44/2001, a două hotărâri judecătoresti pronuntate de Eparchiako Dikastirio tis Lefkosias (Tribunalul Districtual din Nicosia) (Cipru).

Faptele

Imobilul in litigiu este situat în Lapithos, în districtul Kyrenia, care face parte din zona de nord. Acesta se afla în proprietatea familiei domnului Apostolides, care îl ocupa înainte ca armata turcă să invadeze Ciprul în 1974. Deoarece familia domnului Apostolides apartinea comunitătii cipriote elene, aceasta a fost constrânsă să îsi abandoneze casa si s‑a stabilit în zona insulei controlată efectiv de guvernul cipriot (denumită în continuare „zona controlată de guvern”). [pct.18]

Sotii Orams pretind că au cumpărat imobilul în cursul anului 2002, de bună‑credintă, de la un tert care îl achizitionase de la autoritătile din Republica Turcă a Ciprului de Nord, entitate care, până în prezent, nu a fost recunoscută de niciun stat, cu exceptia Republicii Turcia. Achizitionările succesive ar fi fost conforme legilor în vigoare în această entitate. Sotii Orams au construit o vilă si stau frecvent în imobil, pe care îl folosesc drept casă de vacantă. [pct.19]

…si apoi faptele referitoare la Babilonul limbilor…

La 26 octombrie 2004, Eparchiako Dikastirio tis Lefkosias, instantă cipriotă cu sediul în zona controlată de guvern, a emis actele de sesizare a instantei în ceea ce priveste actiunea introdusă de domnul Apostolides împotriva sotilor Orams. Aceste acte, si anume câte unul pentru fiecare sot, au fost comunicate la fata locului în aceeasi zi, la adresa imobilului, de un agent procedural care îsi desfăsoară activitatea în raza instantei respective. Ambele acte au fost comunicate prin înmânare personală doamnei Orams, care a refuzat să semneze actul în care era consemnată această comunicare.

Agentul procedural nu a informat‑o pe doamna Orams nici în ceea ce priveste calitatea sa, nici în ceea ce priveste natura documentelor înmânate, acestea din urmă fiind redactate în greacă, limbă pe care sotii Orams nu o înteleg. Cu toate acestea, doamna Orams a înteles că aceste documente aveau caracter oficial si că erau de natură juridică.

Pe prima pagină a fiecărui act de sesizare, în limba greacă, era indicat că, pentru a evita pronuntarea unei hotărâri în lipsă, partea trebuia să se înfătiseze la Eparchiako Dikastirio tis Lefkosias în termen de zece zile de la comunicare.

Desi a întâmpinat dificultăti pentru a găsi în zona de nord un avocat vorbitor de greacă si care avea dreptul să pledeze la instantele din zona controlată de guvern, doamna Orams a reusit să obtină ajutorul unui astfel de avocat, care s‑a angajat să se prezinte în fata instantei în numele acesteia la 8 noiembrie 2004. Acesta nu s‑a prezentat însă în fata instantei mentionate la data indicată, ci numai în ziua următoare.

La 9 noiembrie 2004, întrucât nu s‑a prezentat nimeni pentru sotii Orams, Eparchiako Dikastirio tis Lefkosias s‑a pronuntat în lipsă asupra cererii domnului Apostolides. În aceeasi zi, instanta respectivă refuza să accepte împuternicirea adusă de avocatul doamnei Orams, pentru motivul că era redactată în engleză, iar nu în greacă sau în turcă.

Hotararea instantei de fond: [pct.26]

Potrivit instantei de trimitere, hotărârea pronuntată în lipsă de Eparchiako Dikastirio tis Lefkosias dispune ca sotii Orams:

– să demoleze vila, piscina si împrejmuirea pe care o construiseră pe imobil;

– să lase de îndată imobilul în libera posesie a domnului Apostolides;

– să îi plătească domnului Apostolides diferite sume cu titlu de despăgubiri speciale si de beneficii lunare nerealizate, si anume chirii, până la executarea integrală a hotărârii, sume care urmau să fie majorate cu dobânzi;

– să înceteze orice interventie ilegală în imobil, personal sau prin interpusi, si

– să plătească diferite sume cu titlu de cheltuieli de judecată, majorate cu dobânzi.

…mentinuta in urma contestatiei

27. La 15 noiembrie 2004, sotii Orams au formulat o opozitie la hotărârea mentionată. După ce acestia si domnul Apostolides si‑au prezentat probele si argumentele, Eparchiako Dikastirio tis Lefkosias, prin Hotărârea din 19 aprilie 2005, a respins opozitia sotilor Orams pentru motivul că, în esentă, acestia nu prezentaseră o apărare plauzibilă pentru a contesta titlul de proprietate al domnului Apostolides. Sotii Orams au fost obligati la plata cheltuielilor de judecată aferente actiunii.

Acestia din urmă au declarat apel împotriva hotărârii prin care le‑a fost respinsă opozitia. Apelul a fost respins prin Hotărârea pronuntată de Anotato Dikastirio tis Kypriakis Dimokratias la 21 decembrie 2006.

29      La 18 octombrie 2005, domnul Apostolides a prezentat documentele necesare în Anglia pentru a solicita, în temeiul Regulamentului nr. 44/2001, recunoasterea si executarea hotărârilor în cauză. Prin Ordonanta din 21 octombrie 2005, un Master al High Court of Justice (England & Wales), Queen’s Bench Division, a declarat hotărârile mentionate executorii în Anglia în temeiul aceluiasi regulament.

Întrucât sotii Orams au atacat ordonanta mentionată în temeiul articolului 43 din Regulamentul nr. 44/2001, un judecător al High Court of Justice a dispus anularea acesteia prin Decizia din 6 septembrie 2006. Domnul Apostolides a declarat apel la instanta de trimitere împotriva acestei decizii, în temeiul articolului 44 din regulamentul mentionat.

Curtea

1)      Suspendarea punerii în aplicare a acquis‑ului comunitar în zonele din Republica Cipru în care guvernul acestui stat membru nu exercită un control efectiv, prevăzută la articolul 1 alineatul (1) din Protocolul nr. 10 „Dispozitii referitoare la Cipru” la Actul privind conditiile de aderare la Uniunea Europeană a Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia si a Republicii Slovace si adaptările tratatelor pe care se întemeiază Uniunea Europeană, nu se opune aplicării Regulamentului nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competenta judiciară, recunoasterea si executarea hotărârilor în materie civilă si comercială în privinta unei hotărâri pronuntate de o instantă cipriotă cu sediul în zona insulei controlată efectiv de guvernul cipriot, însă care priveste un imobil situat în zonele mentionate.

2)      Articolul 35 alineatul (1) din Regulamentul nr. 44/2001 nu autorizează o instantă dintr‑un stat membru să refuze să recunoască sau să execute o hotărâre pronuntată de instantele dintr‑un alt stat membru cu privire la un imobil situat într‑o zonă a acestui din urmă stat în care guvernul acestuia nu exercită un control efectiv.

3)      Faptul că o hotărâre pronuntată de instantele dintr‑un stat membru cu privire la un imobil situat într‑o zonă a acestui stat membru în care guvernul acestuia nu exercită un control efectiv nu poate fi executată, în practică, în locul în care se află imobilul nu constituie un motiv de refuz al recunoasterii sau al executării în temeiul articolului 34 punctul 1 din Regulamentul nr. 44/2001 si nici nu implică lipsa caracterului executoriu al unei asemenea hotărâri în sensul articolului 38 alineatul (1) din regulamentul respectiv.

4)      Recunoasterea sau executarea unei hotărâri pronuntate în lipsă nu poate fi refuzată în temeiul articolului 34 punctul 2 din Regulamentul nr. 44/2001 în cazul în care pârâtul a avut posibilitatea să introducă o actiune împotriva hotărârii pronuntate în lipsă, iar această actiune i‑a permis să sustină că actul de sesizare a instantei sau un alt act echivalent nu i‑a fost comunicat sau notificat în timp util si într‑o manieră care să îi permită să îsi pregătească apărarea.

Hotararea

EURLEX

Veronika Gaertner, Conflictoflaws.net, 29.04.2009. [*]

Stefanos Evripidou, Non-EU buyers not safe from long arm of ECJ ruling [*]

Dorintele ascunse ale Comisiei: recomandari cu caracter de directiva (societatile comerciale)

Alessandra Zanardo {*}, Does the Application by Member States of the Commission Recommendations on Corporate Governance Issues Depend on the Diversity of Ownership Structures and Corporate Governance Systems?, December 24, 2008. Bocconi Legal Studies Research Paper No. 1320195. Available at SSRN.

In December 2004 and February 2005, the EC Commission adopted two Recommendations in order to foster an appropriate regime for the remuneration of directors of listed companies and to strengthen the role of non-executive or supervisory directors and of the committees of the (supervisory) board, respectively. In July 2007 the Commission published two Reports on the application by the Member States of both Recommendations. The objective of these Reports – which covered 21 Member States – was to evaluate whether the Member States had put in place the necessary framework in order to give effect to the main principles of the Recommendations and to analyse, in detail, the principles actually implemented by each country. The findings of the Commission’s evaluation reveal significant differences in the approach to these issues, in the level of application of the single provisions and, to some extent, in the means used to comply with the Recommendations. In this paper, I first analyse whether the level and the modalities of the implementation by the Member States actually depend on the diversity of share ownership structures, corporate governance systems and legal environment in European Union and, where relevant, to what extent. Second, I examine the need and appropriateness of using Recommendations (‘soft law’) instead of Directives (‘hard law’) to promote the process of convergence of corporate governance rules and practices across the EU.