Michael Blauberger, From Negative to Positive Integration: European State Aid Control Through Soft and Hard Law

Michael Blauberger, From Negative to Positive Integration: European State Aid Control Through Soft and Hard Law (2008). MPIfG Discussion Paper 08/4. Available at SSRN

Abstract:

European state aid control, a part of competition policy, typically follows the logic of negative integration. It significantly constrains the potential for Member States to distort competition by reducing their ability to subsidize industry. In addition, this paper argues, ambiguous Treaty rules and heterogeneous Member States’ preferences have enabled the European Commission to act as a supranational entrepreneur, not only enforcing the prohibition of distortive state aid, but also developing its own vision of „good” state aid policy. In order to prevent or to settle political conflict about individual decisions, the Commission has sought to establish more general criteria for the state aid which it still deems admissible. These criteria have been codified into a complex system of soft law and, more recently, hard state aid law. The Commission has thus created positive integration „from above” and increasingly influences the objectives of national state aid policies.

Momente si schite. Schita: dreptul contractelor europene. Momentul: Constitutionalizarea

Chantal Mak, The Constitutional Momentum of European Contract Law (II): The DCFR and the European Constitutional Order (September, 22 2009). Opinio Juris in Comparatione, Vol. 2/2009, Paper No. 3. Available at SSRN.

Abstract:

This paper analyses the potential impact of the recently published Draft Common Frame of Reference for European contract law (DCFR) on the European constitutional process. Looking at the combination of characteristics of codification and aspects of constitutionalism reflected in the DCFR, it is submitted that the further harmonisation of European contract law may contribute to the definition of the European constitutional order both on the institutional level (regarding the forms in which Europe’s Constitution is expressed) and on a substantive level (concerning the values encompassed by a ‘lasting constitutional settlement’ for the EU).

Apostolides, C-420/07

C-420/07, Apostolides

Cerere de pronuntare a unei hotărâri preliminare – Protocolul nr. 10 «Dispozitii referitoare la Cipru» – Suspendarea punerii în aplicare a acquis‑ului comunitar în zonele în care guvernul acestui stat membru nu exercită un control efectiv – Regulamentul (CE) nr. 44/2001 – Competenta judiciară, recunoasterea si executarea hotărârilor în materie civilă si comercială – Hotărâre pronuntată de o instantă cipriotă cu sediul în zona controlată efectiv de guvernul cipriot si care priveste un imobil situat în afara acestei zone – Articolul 22 punctul 1, articolul 34 punctele 1 si 2, articolul 35 alineatul (1) si articolul 38 alineatul (1) din regulamentul mentionat

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între domnul Apostolides, resortisant cipriot, pe de o parte, si domnul si doamna Orams, cuplu căsătorit de resortisansi britanici (denumit în continuare „sotii Orams”), pe de altă parte, având ca obiect recunoasterea si executarea în Regatul Unit, în temeiul Regulamentului nr. 44/2001, a două hotărâri judecătoresti pronuntate de Eparchiako Dikastirio tis Lefkosias (Tribunalul Districtual din Nicosia) (Cipru).

Faptele

Imobilul in litigiu este situat în Lapithos, în districtul Kyrenia, care face parte din zona de nord. Acesta se afla în proprietatea familiei domnului Apostolides, care îl ocupa înainte ca armata turcă să invadeze Ciprul în 1974. Deoarece familia domnului Apostolides apartinea comunitătii cipriote elene, aceasta a fost constrânsă să îsi abandoneze casa si s‑a stabilit în zona insulei controlată efectiv de guvernul cipriot (denumită în continuare „zona controlată de guvern”). [pct.18]

Sotii Orams pretind că au cumpărat imobilul în cursul anului 2002, de bună‑credintă, de la un tert care îl achizitionase de la autoritătile din Republica Turcă a Ciprului de Nord, entitate care, până în prezent, nu a fost recunoscută de niciun stat, cu exceptia Republicii Turcia. Achizitionările succesive ar fi fost conforme legilor în vigoare în această entitate. Sotii Orams au construit o vilă si stau frecvent în imobil, pe care îl folosesc drept casă de vacantă. [pct.19]

…si apoi faptele referitoare la Babilonul limbilor…

La 26 octombrie 2004, Eparchiako Dikastirio tis Lefkosias, instantă cipriotă cu sediul în zona controlată de guvern, a emis actele de sesizare a instantei în ceea ce priveste actiunea introdusă de domnul Apostolides împotriva sotilor Orams. Aceste acte, si anume câte unul pentru fiecare sot, au fost comunicate la fata locului în aceeasi zi, la adresa imobilului, de un agent procedural care îsi desfăsoară activitatea în raza instantei respective. Ambele acte au fost comunicate prin înmânare personală doamnei Orams, care a refuzat să semneze actul în care era consemnată această comunicare.

Agentul procedural nu a informat‑o pe doamna Orams nici în ceea ce priveste calitatea sa, nici în ceea ce priveste natura documentelor înmânate, acestea din urmă fiind redactate în greacă, limbă pe care sotii Orams nu o înteleg. Cu toate acestea, doamna Orams a înteles că aceste documente aveau caracter oficial si că erau de natură juridică.

Pe prima pagină a fiecărui act de sesizare, în limba greacă, era indicat că, pentru a evita pronuntarea unei hotărâri în lipsă, partea trebuia să se înfătiseze la Eparchiako Dikastirio tis Lefkosias în termen de zece zile de la comunicare.

Desi a întâmpinat dificultăti pentru a găsi în zona de nord un avocat vorbitor de greacă si care avea dreptul să pledeze la instantele din zona controlată de guvern, doamna Orams a reusit să obtină ajutorul unui astfel de avocat, care s‑a angajat să se prezinte în fata instantei în numele acesteia la 8 noiembrie 2004. Acesta nu s‑a prezentat însă în fata instantei mentionate la data indicată, ci numai în ziua următoare.

La 9 noiembrie 2004, întrucât nu s‑a prezentat nimeni pentru sotii Orams, Eparchiako Dikastirio tis Lefkosias s‑a pronuntat în lipsă asupra cererii domnului Apostolides. În aceeasi zi, instanta respectivă refuza să accepte împuternicirea adusă de avocatul doamnei Orams, pentru motivul că era redactată în engleză, iar nu în greacă sau în turcă.

Hotararea instantei de fond: [pct.26]

Potrivit instantei de trimitere, hotărârea pronuntată în lipsă de Eparchiako Dikastirio tis Lefkosias dispune ca sotii Orams:

– să demoleze vila, piscina si împrejmuirea pe care o construiseră pe imobil;

– să lase de îndată imobilul în libera posesie a domnului Apostolides;

– să îi plătească domnului Apostolides diferite sume cu titlu de despăgubiri speciale si de beneficii lunare nerealizate, si anume chirii, până la executarea integrală a hotărârii, sume care urmau să fie majorate cu dobânzi;

– să înceteze orice interventie ilegală în imobil, personal sau prin interpusi, si

– să plătească diferite sume cu titlu de cheltuieli de judecată, majorate cu dobânzi.

…mentinuta in urma contestatiei

27. La 15 noiembrie 2004, sotii Orams au formulat o opozitie la hotărârea mentionată. După ce acestia si domnul Apostolides si‑au prezentat probele si argumentele, Eparchiako Dikastirio tis Lefkosias, prin Hotărârea din 19 aprilie 2005, a respins opozitia sotilor Orams pentru motivul că, în esentă, acestia nu prezentaseră o apărare plauzibilă pentru a contesta titlul de proprietate al domnului Apostolides. Sotii Orams au fost obligati la plata cheltuielilor de judecată aferente actiunii.

Acestia din urmă au declarat apel împotriva hotărârii prin care le‑a fost respinsă opozitia. Apelul a fost respins prin Hotărârea pronuntată de Anotato Dikastirio tis Kypriakis Dimokratias la 21 decembrie 2006.

29      La 18 octombrie 2005, domnul Apostolides a prezentat documentele necesare în Anglia pentru a solicita, în temeiul Regulamentului nr. 44/2001, recunoasterea si executarea hotărârilor în cauză. Prin Ordonanta din 21 octombrie 2005, un Master al High Court of Justice (England & Wales), Queen’s Bench Division, a declarat hotărârile mentionate executorii în Anglia în temeiul aceluiasi regulament.

Întrucât sotii Orams au atacat ordonanta mentionată în temeiul articolului 43 din Regulamentul nr. 44/2001, un judecător al High Court of Justice a dispus anularea acesteia prin Decizia din 6 septembrie 2006. Domnul Apostolides a declarat apel la instanta de trimitere împotriva acestei decizii, în temeiul articolului 44 din regulamentul mentionat.

Curtea

1)      Suspendarea punerii în aplicare a acquis‑ului comunitar în zonele din Republica Cipru în care guvernul acestui stat membru nu exercită un control efectiv, prevăzută la articolul 1 alineatul (1) din Protocolul nr. 10 „Dispozitii referitoare la Cipru” la Actul privind conditiile de aderare la Uniunea Europeană a Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia si a Republicii Slovace si adaptările tratatelor pe care se întemeiază Uniunea Europeană, nu se opune aplicării Regulamentului nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competenta judiciară, recunoasterea si executarea hotărârilor în materie civilă si comercială în privinta unei hotărâri pronuntate de o instantă cipriotă cu sediul în zona insulei controlată efectiv de guvernul cipriot, însă care priveste un imobil situat în zonele mentionate.

2)      Articolul 35 alineatul (1) din Regulamentul nr. 44/2001 nu autorizează o instantă dintr‑un stat membru să refuze să recunoască sau să execute o hotărâre pronuntată de instantele dintr‑un alt stat membru cu privire la un imobil situat într‑o zonă a acestui din urmă stat în care guvernul acestuia nu exercită un control efectiv.

3)      Faptul că o hotărâre pronuntată de instantele dintr‑un stat membru cu privire la un imobil situat într‑o zonă a acestui stat membru în care guvernul acestuia nu exercită un control efectiv nu poate fi executată, în practică, în locul în care se află imobilul nu constituie un motiv de refuz al recunoasterii sau al executării în temeiul articolului 34 punctul 1 din Regulamentul nr. 44/2001 si nici nu implică lipsa caracterului executoriu al unei asemenea hotărâri în sensul articolului 38 alineatul (1) din regulamentul respectiv.

4)      Recunoasterea sau executarea unei hotărâri pronuntate în lipsă nu poate fi refuzată în temeiul articolului 34 punctul 2 din Regulamentul nr. 44/2001 în cazul în care pârâtul a avut posibilitatea să introducă o actiune împotriva hotărârii pronuntate în lipsă, iar această actiune i‑a permis să sustină că actul de sesizare a instantei sau un alt act echivalent nu i‑a fost comunicat sau notificat în timp util si într‑o manieră care să îi permită să îsi pregătească apărarea.

Hotararea

EURLEX

Veronika Gaertner, Conflictoflaws.net, 29.04.2009. [*]

Stefanos Evripidou, Non-EU buyers not safe from long arm of ECJ ruling [*]

Comisia a realizat Piata Interna. Trece la chestiuni de viitor: succesiuni si testamente. Avanti popolo!

Aici gasiti toate amanuntele, asa ca nu mai repetam.

Green Paper – Succession and wills {SEC(2005) 270}, COM/2005/0065 final [*]

Direct Contractual Claim of the Sub-buyer and International Sale of Goods

Nicolas Carette, Direct Contractual Claim of the Sub-buyer and International Sale of Goods: Applicable Law and Applicability of the CISG, (2008), 16, European Review of Private Law, pp. 583-605. [*]Summary:
Abstract: The issue explored in this work is which law should be applied to determine the admissibility or possibility of and, if appropriate, the assessment of a direct contractual claim of a sub-buyer against a former seller when a sequence of contracts of sale takes place in an international context and the sequential contracts are governed by different laws. Particular attention is paid to the impact of the United Nations Convention on Contracts for the International Sale of Goods (CISG) on this question. Although this article focuses mainly on Belgian and French Law where the competence of the Belgian or French judges is presupposed, the theories described herein, and especially the proposed one, can in principle also be applied to other laws and in other jurisdictions.

The admissibility and the assessment of the claim of the sub-buyer will in principle be judged exclusively according to the lex contractus (national law, not CISG) of the contract between the sued seller and his immediate buyer. However, in case the claim of the intermediary seller against the initial seller is automatically transferred to the sub-buyer according to the lex contractus of the sub-contract, the key question is to what extent the transfer can be invoked against the initial seller. Arguably, one must distinguish between two categories of cases: cases within which the law governing the initial contract recognizes the automatic transfer of the claim according to the law governing the sub-contract, on the one hand; and cases where the lex contractus of the initial contract does not recognize such a transfer. In the first category of cases, the sub-buyer can be identified with his predecessor and the assessment of his claim has to be judged as if it was the predecessor who is acting. In the second category of cases it must be verified whether or not the law governing the initial contract recognizes a more or less similar, although not automatic transfer of claims. It is proposed to refer to the regime of assignment where the lex contractus of the initial contract recognizes the (whether or not implied) assignment of the claim(s). This means an analogical application of Article 12 of the Rome Convention, where that Convention has to be applied.

In any case, if the direct contractual claim of the sub-buyer is recognized, the CISG could possibly be applicable to the claim.

Resumé: La question étudiée dans ce travail est celle du droit applicable pour déterminer l’admissibilité ou la possibilité de, et si opportun, l’évaluation d’une créance contractuelle directe d’un acheteur succédant contre un premier vendeur dans le cas d’une succession de contrats de vente ayant lieu dans un contexte international et où les différents contrats sont régis par différents droits. Une attention particulière est portée sur l’impact de la CVIM vis à vis de cette question. Même si cet article se concentre principalement sur les droits belge et français et que la compétence des juges français et belge est présupposée, les théories discutées, et surtout la théorie proposée, peuvent en principe également être appliquées aux autres droits et par d’autres juridictions.

L’adminissibilité et l’évaluation de la créance par l’acheteur succédant seront en principe considérées exclusivement au vu de la lex contractus (droit national et non la CVIM) du contrat entre le vendeur poursuivi et l&apos

The Interrelationship of European Jurisdiction and Choice of Law in Contract

Zheng Tang, The Interrelationship of European Jurisdiction and Choice of Law in Contract, Journal of Private International Law, Vol 4 Issue , April 2008.
Abstract
Compared with scholarship in other conflicts topics, less attention has been paid to the interrelationship of jurisdiction and choice of law. It is generally agreed that as a matter of principle jurisdiction and choice of law are distinct issues and need different processes. The conceptual dichotomy is the foundation of the contemporary conflicts system, including the European harmonisation of private international law. The European jurisdiction rules in civil and commercial matters are contained in the Brussels regime, including Council Regulation 44/2001 and the Lugano Convention; the European choice of law in contracts is harmonised by the Rome Convention, which has been undergoing a process to be converted into a Council Regulation („Rome I”). Although the legislators have held the willingness to create a systematic and congruent conflicts system, a close scrutiny of the texts of both regimes suggests insufficient consideration has actually been given to the implications of the development of one upon the other. This article aims to focus on the interrelationship of jurisdiction and choice of law in contracts by examining some key issues arising out of the current European context.

Decizie a Consiliului UE privind aderarea Romaniei & Bulgariei la Conventia de la Roma privind legea aplicabila contractelor

Adhésion de la Bulgarie et de la Roumanie à la Convention de Rome sur la loi applicable aux contrats

Une décision du Conseil de l’Union européenne publiée au JOUE du 29 décembre 2007 encadre les conséquences de l’adhésion de la Bulgarie et de la Roumanie à la convention sur la loi applicable aux obligations contractuelles du 19 juin 1980. Cette convention, dont l’objet est de résoudre les conflits de lois en matière contractuelle, à l’exception de certains domaines exclus de son champ d’application (arbitrage, état des personnes, famille, etc), a été successivement adoptée par tous les États membres. La convention de 1980 et les premier et deuxième protocoles de 1988, ainsi que les conventions de 1984, de 1992 et de 1996, tels que modifiés par la présente décision, entreront en vigueur entre la Bulgarie, la Roumanie et les États membres de l’UE-15 au 15 janvier 2008. En ce qui concerne les relations avec les États membres issus de l’élargissement de 2004, la version consolidée de la convention établie en 2005 s’appliquera à compter du 15 janvier 2008 entre la Bulgarie, la Roumanie et les États dans lesquels celle-ci est entrée en vigueur.

Source Cons. UE, déc. 2007/856/CE, 8 nov. 2007 : JOUE n° L 347, 29 déc. 2007, p. 1

(*)