Andre Bywater, Mihai Sandru, RELAŢIA DINTRE INSTANŢELE EUROPENE – CURTEA EUROPEANĂ DE JUSTIŢIE ŞI CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI – ŞI INSTANŢELE NAŢIONALE

Răzvan Anghel, Cauza Mitkova c. Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei. Condiţiile decontării din fondurile de asigurări sociale de sănătate a cheltuielilor efectuate pentru tratamentul medical în alt stat. Lipsa aprobării administrative prealabile. Inexistenţa unei speranţe legitime în sensul art. 1 din Protocolul nr.1 la Convenţie, JurisclasorCEDO

Trimitere preliminara din Romania: C-245/15, Casa Noastra, pendinte

Trimitere preliminară formulată de o instanţă din România (Tribunalul Bucureşti) înregistrată la Curtea de Justiţie: C-635/13, ALKA

CJUE, C‑333/13, Dano, hotararea din 11 noiembrie 2014

Mihai Şandru, Atitudinea europeană prin care nu se formulează o trimitere preliminară. Despre oportunităţile dreptului Uniunii Europene în materia societăţilor [comerciale]

Atitudinea europeană prin care nu se formulează o trimitere preliminară. Despre oportunităţile dreptului Uniunii Europene în materia societăţilor [comerciale]*

Mihai Şandru 

Citește restul acestei intrări »

Grainne De Burca, After the EU Charter of Fundamental Rights: The Court of Justice as a Human Rights Adjudicator?

Grainne De Burca, After the EU Charter of Fundamental Rights: The Court of Justice as a Human Rights Adjudicator? (September 1, 2013). Forthcoming, Maastricht Journal of European and Comparative Law, Vol. 20 (2013); NYU School of Law, Public Law Research Paper No. 13-51. Available at SSRN

Abstract:

This article examines the engagement by the Court of Justice of the European Union (CJEU) with the EU Charter of Fundamental Rights over the period since the Charter was made formally binding by the Lisbon Treaty in 2009. A survey of the output of the Court during that time reveals a sharp rise in the number of cases in which a provision of the Charter was cited or argued before the Court. Further, the Court has engaged substantively with and given prominence to the Charter argument in a growing number of these cases. In other words, the incidence of human rights adjudication before the CJEU has been significantly augmented by the adoption of the Charter as a binding legal instrument. The article considers the implications for the Court of Justice of the growing demand for it to function in certain cases as a human rights adjudicator. More particularly, it questions whether the long-standing judicial style and approach of the Court – its self-referential, formulaic and often minimalist style of reasoning – is appropriate to this expanded role. The article argues that the nature and context of the increasing number of human rights claims being made before the Court call for greater openness on the part of the CJEU to the use of international and comparative law and to the possibility of third party interventions. Further, and particularly given the evident unwillingness of the CJEU to countenance the practice of separate concurring or dissenting opinions, the Court should, particularly in cases involving human rights claims, rethink its increasingly frequent practice of dispensing with the opinion of an Advocate General.

CJUE. C-214/13, Ciocoiu, a 49-a trimitere preliminară formulată de o instanţă din România

IADUER. Cea de-a 49-a trimitere preliminară formulată de o instanţă din România (Curtea de Apel Bucureşti, din oficiu) a fost înregistrată la Curtea de Justiţie: C-214/13, Ciocoiu.

Întrebarea formulată de către instanţa naţională, in domeniul fiscalităţii, potrivit încheierii, care se constituie şi în trimiterea preliminară:

Se opune Art. 110 T.F.U.E. aplicării de către un stat membru a unei taxe pentru emisii poluante asupra unui autovehicul de ocazie (second-hand) provenit din celelalte state membre ale Uniunii Europene, cu ocazia primei înmatriculări a acelui autoturism în statul membru respectiv, în condiţiile în care perceperea şi plata aceleiaşi taxe, deşi prevăzută printr-un act normativ şi în cazul autoturismelor de ocazie (second – hand) de pe piaţa internă, similare ca vechime, stare tehnică şi rulaj, ca fiind datorată cu ocazia primului lor transfer de proprietate, a fost suspendată ulterior printr-un act normativ cu putere de lege?

sursa: IADUER – un proiect CSDE, ARDAE si FJR.

Roberto Baratta, National Courts as ‘Guardians’ and ‘Ordinary Courts’ of EU Law: Opinion 1/09 of the ECJ

Roberto Baratta, National Courts as ‘Guardians’ and ‘Ordinary Courts’ of EU Law: Opinion 1/09 of the ECJ, Legal Issues of Economic Integration, Volume 38, Number 4, 2011,

Available at SSRN

Abstract:

Opinion 1/09 may be considered as one of the most conspicuous contributions the European Court of Justice (ECJ) has given to the constitutional building of the European Union (EU). For the first time in its case law, it has labelled national courts as the ‘guardians’ and ‘ordinary courts’ of the EU legal order, focusing particularly on their role of referring courts in the preliminary ruling procedure. Reiterating a monistic approach, national courts have been entrusted with judicial powers Member States cannot rule out. Even though the ECJ remains the ultimate umpire of the EU legality, the Opinion makes the preliminary ruling procedure an instrument of judicial protection of individual rights stemming from EU law.

 [May 3, 2013]

Opinion 1/09 of the ECJ

Paul Gragl, The Shortcomings of Dublin II: Strasbourg’s M.S.S. Judgment and Its Implications for the European Union’s Legal Order

Paul Gragl, The Shortcomings of Dublin II: Strasbourg’s M.S.S. Judgment and Its Implications for the European Union’s Legal Order (July 1, 2012). Wolfgang Benedek, Florence Benoît-Rohmer, Wolfram Karl, Manfred Nowak (eds), European Yearbook on Human Rights 2012 (NWV 2012) pp. 123-139. Available at SSRN Citește restul acestei intrări »

CJUE, C-347/10, Salemink

CJUE, C-347/10, Salemink

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare – Rechtbank Amsterdam –Interpretarea articolelor 45 TFUE și 355 TFUE, a articolului 52 TUE și a titlurilor I şi II din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariaţi și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunităţii (JO L 149, p. 2, Ediție specială, 05/vol. 1, p. 26) – Neaplicarea sistemului național de asigurări obligatorii de sănătate în ceea ce privește persoanele care lucrează pe o platformă de foraj situată pe platoul continental al Țărilor de Jos pentru un angajator cu sediul în Țările de Jos și care locuiesc pe teritoriul unui alt stat membru

Lucrătorii angajați pe platforme marine de extracție a gazului situate în zona platoului continental adiacent unui stat membru sunt în principiu supuși dreptului Uniunii

Astfel, activitatea profesională desfășurată pe platformele de foraj, în cadrul activităților de explorare și/sau de exploatare a resurselor naturale trebuie considerată, în vederea aplicării dreptului Uniunii, ca fiind desfășurată pe teritoriul statului respectiv

Nikos Lavranos, Is an International Investor-to-State Arbitration System Under the Auspices of the ECJ Possible?

Nikos Lavranos, Is an International Investor-to-State Arbitration System Under the Auspices of the ECJ Possible? (December 16, 2011). Available at SSRN

 Abstract:

Almost two years into the Lisbon Treaty, it has by now become general knowledge that the EU has obtained explicit exclusive external competence in the area of Foreign Direct Investment (FDI) (Article 207 (1) TFEU). This transfer of competence from the Member States to the EU has created a host of major problems and raised many complex legal, institutional, economic and political questions, which will keep many of us busy for a long time.

 Suffice to mention the still unresolved faith of existing extra-EU and intra-EU Bilateral Investment Treaties (BITs) of the Member States, the lack of definition of what FDI actually encompasses, and more generally, the lack of a clear delineation of the distribution of competences between the EU and its Member States with regard to FDI. More fundamentally, it remains to be seen how the European Parliament (EP) is going to use its new co-legislative powers concerning FDI in order to introduce non-trade concerns into this policy field. This list could of course be extended much further, but this contribution will leave these issues aside. Instead, I will merely try to answer the simple but very relevant question of whether, and if so, to what extent an international investor-to-state arbitration system under the auspices of the ECJ is at all possible.

 Since the Treaties do not contain an outright – positive or negative – answer, one must turn to the jurisprudence of the ECJ. So far, the ECJ has not explicitly and directly addressed this question either. However, the ECJ has in the past issued several related Opinions and rendered many relevant judgments, which – taken together – should provide for a sufficient basis in order to answer the question to an extent that goes beyond mere speculation.

 In the first place, the ECJ has made its views known as to the conditions and limitations of establishing and using international arbitration dispute settlement systems for resolving disputes between EU Member States.

 In the second place, and most recently in Opinion 1/09 , the ECJ has quite clearly explained the limits for establishing an international court system for resolving disputes between private parties.

Thus, whereas the ECJ has not yet directly addressed the for our purposes relevant configuration of investor-to-(Member)state dispute settlement system within the European legal order, the approaches taken so far by the ECJ concerning Member State-to-Member State dispute resolution and dispute resolution between private parties, provide clear indications of how the ECJ would determine the question of allowing an investor-to-state arbitration dispute settlement system within the European legal order.

 In other words, by using the detour of relying in analogy on the existing ECJ jurisprudence, an attempt is made to extrapolate the position the ECJ is likely to take for the configuration of investor-to-state arbitration.

 The starting point of the subsequent analysis will thus be Opinion 1/09, enriched by other relevant Opinions and judgments such as Opinion 1/91 and MOX plant . The working hypothesis for this contribution is that the EU is competent to conclude – together with the Member States – comprehensive FTAs that include investment chapters as well as stand-alone EU BITs as mixed agreements.

 Furthermore, it is assumed that such FTAs and EU BITs will contain full-fledged international investor-to-state arbitration rules or systems that are comparable to what is currently the best practice of the Member States’ BITs.

 The analysis will proceed by first shortly recalling the main reasons for including investor-to-state arbitration systems in practically all BITs. After having thus established the rationale and functioning of such systems in international (investment) law, the analysis will turn towards the situation within the EU, in particular as determined by the jurisprudence of the ECJ. Finally, some concluding remarks will wrap up this contribution.

Lassi Mikael Jyrkkiö, Recognizing an Internet Renaissance for the European Court of Justice: The Quest for Certainty in the Preliminary Rulings on Keyword Use of Competitor’s Trademark

Lassi Mikael Jyrkkiö, Recognizing an Internet Renaissance for the European Court of Justice: The Quest for Certainty in the Preliminary Rulings on Keyword Use of Competitor’s Trademark. Available at SSRN

 Abstract:

This paper can be perceived as a combination of issues normally pigeonholed under the subjects of EU law, IT law, constitutional law, trademark law, legal history as well as political science. In essence it is a story about the European Court of Justice and the Internet.

 Nearly 50 years ago the preliminary reference procedure allowed the European Court of Justice to become the surprising driving force of European integration. During the following decades it would relentlessly utilize the inherently pragmatist teleological interpretation to combat the repercussions of the era’s legislative inertia. Eventually the late 1980s allowed it to adopt a less dramatic, minimalist role, generally settling to providing more nuanced rulings.

 Today, the internet is becoming more and more important for the internal market and the way of life of Europeans. This has entailed a chronic state of legal uncertainty concerning various spheres of law, hindering the operations of various individuals. The legislature is unable to keep up the pace with that development. Often these uncertain questions — which on paper might concern merely the interpretation of one seemingly insignificant provision — are of fundamental societal importance.

 As in the EU legal system the national courts are required to make preliminary references on EU acts in order to ensure uniform interpretation, the circumstances seem to render the ECJ to experience a surprising internet renaissance of power. In Montesquieuan, constitutional terms a historical power shift from the legislature to the judiciary appears to be under way.

 The entailing socio-legal patterns were studied in this paper through the European legal treatment of the so-called use of competitor’s trademark in search engine keyword advertising. The ECJ could have precluded the concept on the basis of three doctrinal foundations under EU trademark law. Finally it deemed keyword use allowed per se, precluding only confusing advertising. But what exactly is confusing? The concrete application of that standard in national courts has emerged structurally blatantly inconsistent, being contingent on the personal internet perceptions of individual judges, rendering an aura of what-could-have-been on the ECJ’s rulings.

 The case law thus shed light on a larger worrying phenomenon: the lack of expertise amongst national courts on internet matters appears imminent, entailing serious threats for the ideal of de facto harmonization the preliminary reference procedure should entail. Additionally, as various internet phenomena involve an in-built highly international, harmonized architecture involving similarly harmonized behavior patterns, the ECJ should recognize these factors upon deciding internet-related cases, refraining from leaving leeway for national discretion on the basis of theories intended for previous, national environments. As a whole, the ECJ’s teleological interpretation in the internet era should be careful with previous analogues and — for the sake of legal certainty — cherish concreteness. Whereas quasi-constitutional borderlines and unwritten political reasons seem to bring a procedural cloud on such an approach, the reference procedure very much still contains a de facto potential for “what ever necessary” as long as certain institutional tricks are paid heed to.

 Eventually the future and the magnitude of the ECJ’s renaissance of power will depend on national judges. Upon deciding whether to pose a preliminary reference on an internet-related matter, they should not get lost on self-doubts possibly based on unofficial secondary dogmas. Instead also they should concentrate on the concrete needs for legal certainty from the perspective of the individual.

 

C-366/10, The Air Transport Association of America şi alţii, hotărârea din 21 decembrie 2011.

C-366/10, The Air Transport Association of America şi alţii, hotărârea din 21 decembrie 2011.

1. Cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare privește, pe de o parte, condițiile în care pot fi invocate principiile dreptului internațional cutumiar și dispoziții ale unor convenții internaționale în cadrul unei trimiteri preliminare în aprecierea validității, precum și, pe de altă parte, validitatea, în raport cu dreptul internațional izvorât din convenții și cu dreptul cutumiar, a Directivei 2008/101/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 decembrie 2008 de modificare a Directivei 2003/87/CE pentru a include activitățile de aviație în sistemul de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității (JO 2009, L 8, p. 3).

A – Cu privire la prima întrebare

 46. Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă principiile și dispozițiile de drept internațional pe care le menționează pot fi invocate în cadrul prezentei trimiteri preliminare în vederea aprecierii validității Directivei 2008/101, în măsura în care aceasta include aviația în sistemul de comercializare a cotelor prevăzut de Directiva 2003/87.

 47. Trebuie amintit încă de la început că, potrivit unei jurisprudențe constante, instanțele naționale nu au competența de a declara că actele instituțiilor Uniunii sunt lipsite de validitate. Astfel, competențele recunoscute Curții prin articolul 267 TFUE vizează în principal asigurarea aplicării uniforme a dreptului Uniunii de către instanțele naționale. Această cerință de uniformitate este absolut necesară atunci când este contestată validitatea unui act care face parte din dreptul Uniunii. Divergențele dintre instanțele statelor membre cu privire la validitatea actelor care fac parte din dreptul Uniunii ar fi de natură să compromită însăși unitatea ordinii juridice a acesteia din urmă și să aducă atingere cerinței fundamentale a securității juridice (Hotărârea din 10 ianuarie 2006, IATA și ELFAA, C‑344/04, Rec., p. I‑403, punctul 27 și jurisprudența citată).

 48. Prin urmare, numai Curtea este competentă să constate nevaliditatea unui act al Uniunii, precum Directiva 2008/101 (a se vedea Hotărârea din 22 octombrie 1987, Foto‑Frost, 314/85, Rec., 1987 p. 4199, punctul 17, Hotărârea din 21 februarie 1991, Zuckerfabrik Süderdithmarschen și Zuckerfabrik Soest, C‑143/88 și C‑92/89, Rec., p. I‑415, punctul 17, Hotărârea din 21 martie 2000, Greenpeace France și alții, C‑6/99, Rec., p. I‑1651, punctul 54, Hotărârea IATA și ELFAA, citată anterior, punctul 27, precum și Hotărârea din 22 iunie 2010, Melki și Abdeli, C‑188/10 și C‑189/10, Rep., p. I‑5667, punctul 54).

Damian Chalmers, Mariana Chaves, The Reference Points of EU Judicial Politics

Damian Chalmers, Mariana Chaves, The Reference Points of EU Judicial Politics, Journal of European Public Policy, Vol. 19, March 2012; LEQS Paper No. 43/2011. Available at SSRN

Abstract:

Explanations of the dynamics of EU judicial politics must also account for its incidence, namely when and in which sectors litigation of EU law and ECJ judgments occur. This incidence, it is suggested relies on a relationship between three arenas, those for norm-setting, litigation and judgments, as events in each of these arena conditions possibilities for action in the others. This paper analyses the relationship between these arenas through a study of all 2007-9 preliminary rulings and finds EU judicial politics characterised by two predominant dynamics. ‘Patrol norms’ dedicated to securing common policies give rise to low salient judgments dominated by transnational enterprise and national administration litigation. ‘Thickly evaluative norms’ are concerned with articulating certain values. Dominated by litigation by domestic undertakings and non-commercial actors, these norms generate the Court’s salient judgments.

Statistica CJUE pentru 2009

Statisticile judiciare ale Curtii pentru anul 2009 scot in evidenta, in mod global, o productivitate sporita si mentinerea unei eficacitati satisfacatoare in ceea ce priveste durata procedurilor. In plus, trebuie subliniata de asemenea tendinta constanta de crestere a numarului de cereri de pronuntare a unor hotarari preliminare, adresate Curtii.

Astfel, Curtea a solutionat 543 de cauze in anul 2009, ceea ce reprezinta o crestere semnificativa in raport cu anul precedent (495 de cauze solutionate in anul 2008). Dintre aceste cauze, 377 au facut obiectul unei hotarari, iar 165 au fost solutionate printr-o ordonanta. Numarul de hotarari pronuntate in 2009 este printre cele mai ridicate din istoria Curtii.

Curtea a fost sesizata cu 561 de cauze noi, ceea ce reprezinta o usoara scadere in raport cu anul 2008 (592 de cauze introduse). Cu toate acestea, trebuie subliniat ca numarul de cauze preliminare introduse in anul 2009 este cel mai ridicat din istoria Curtii (302 cauze).

In ceea ce priveste durata procedurilor, datele statistice sunt pozitive. In privinta trimiterilor preliminare, aceasta durata se ridica la 17,1 luni, cu alte cuvinte o durata practic identica celei din 2008 (16,8 luni). In ceea ce priveste actiunile directe si recursurile, durata medie de solutionare a fost de 17,1 luni si, respectiv, de 15,4 luni (16,9 luni si 18,4 luni in 2008).

Pe langa reformele metodelor sale de lucru intreprinse in ultimii ani, ameliorarea eficacitatii Curtii in solutionarea cauzelor se datoreaza si utilizarii sporite a diferitelor instrumente procedurale de care dispune pentru accelerarea judecarii anumitor cauze (procedura preliminara de urgenta, judecarea cu prioritate, procedura accelerata, procedura simplificata si posibilitatea judecarii cauzei fara concluziile avocatului general).

In acest context, vom mentiona ca procedura preliminara de urgenta a fost solicitata in 3 cauze, iar camera desemnata a considerat ca in 2 dintre acestea au fost intrunite conditiile necesare. Aceste cauze au fost solutionate, in medie, intr-un termen de 2,5 luni.

In ceea ce priveste posibilitatea judecarii cauzelor fara concluziile avocatului general, Curtea a utilizat aceasta procedura cu o mai mare frecventa. Astfel, in anul 2009, aproximativ 52 % dintre hotarari au fost pronuntate fara concluzii, fata de 41 % in 2008.

Tribunalul

Din punct de vedere statistic, anul trecut s-a aflat sub semnul continuitatii. Astfel, se constata un numar insemnat de cauze introduse (568) care, in pofida unei usoare scaderi in raport cu anul 2008 (629), ramane cu mult superior cifrelor inregistrate pana in acel moment: 522 in 2007 si 432 in 2006. In consecinta, cu toate ca ameliorarea semnificativa a volumului cauzelor solutionate a fost, de asemenea, confirmata (cu 555 de cauze solutionate, respectiv o crestere cu 25-30 % in raport cu anii 2006 si 2007), numarul cauzelor aflate pe rol (1191) nu a putut fi redus, in pofida eforturilor permanente si a reformelor intreprinse in acest sens.

Pe de alta parte, in ceea ce priveste durata procedurilor, bilantul este eterogen. Astfel, in domeniul recursurilor, aceasta a ramas la nivelul foarte satisfacator atins in 2008 (16,1 luni). De asemenea, durata procedurilor a scazut in domeniul proprietatii intelectuale (de la 20,4 luni in 2008 la 20,1 luni in 2009), datorita in special punerii in aplicare a articolului 135a din Regulamentul de procedura (care, in anumite conditii, permite Tribunalului sa se pronunte asupra fondului cauzelor din domeniul proprietatii intelectuale fara desfasurarea unei sedinte). Totusi, durata procedurilor a crescut in ceea ce priveste actiunile introduse in alte domenii (de la 26 de luni in 2008 la 33,1 luni in 2009).

Tribunalul Functiei Publice

Avand in vedere ca, in anul 2009, pentru prima data de la infiintarea Tribunalului Functiei Publice, numarul cauzelor solutionate (155) a depasit in mod semnificativ numarul cauzelor introduse (113), se inregistreaza o neta ameliorare a situatiei stocului acestuia. Numarul cauzelor aflate pe rol este de numai 175 fata de 217 la sfarsitul anului 2008.

Durata medie a procedurii este de 15,1 luni, ceea ce reprezinta o scadere clara a duratei medii de solutionare a cauzelor fata de cea de anul trecut, care era de 17 luni.

COMUNICAT DE PRESA