Universitatea Petru Maior, Tîrgu Mureș „Conferința Națională Achiziții Publice în România – ediția a II-a. Modificarea legislației în 2017”, 23 ianuarie 2018

Citește restul acestei intrări »

Reclame

Conor Quigley, European State Aid Law and Policy, 3rd Edition, Hart Publishing, 2015

Citește restul acestei intrări »

Dreptul concurentei in Uniunea Europeana

Dreptul concurentei in Uniunea Europeana – sem. III, Master Dreptul Afacerilor, Facultatea de Stiinte Juridice si Administrative

I. Autoritate de lucru judecat si recuperarea unui ajutor de stat ilegal. Jurisprudenta recenta a Curtii de Justitie (cauza C-119/05, Lucchini; cauza C-507/08, Comisia Europeana/Republica Slovaca)

CJ, hotararea din 18 iulie 2007, C-119/05, Lucchini, Rec. 2007 p. I-6199.

CJ, Camera a patra, hotărârea din 22 decembrie 2010, cauza C-507/08, Comisia Europeană/Republica Slovacă, nepublicată încă în Rep.

Bibliografie:

Xavier Groussot, Timo Minssen, Res Judicata in the ECJ Case Law: Balancing Legal Certainty with Legality?, European Constitutional Law Review, Issue 3, pp. 385-417, 2007. Available at SSRN [publicat, în traducere (trad. Mihai Banu), în Revista Română de Drept European, nr. 6/2010, p. 84-111, cu titlul „Autoritatea de lucru judecat în jurisprudenţa Curţii de Justiţie: ponderea securităţii Juridice cu legalitatea„]

 alte articole – EurLex

II. DezbatereStandardul de control în cauze în materia concurenţei

Marc JAEGER, Standardul de control în cauze în materia concurenţei: Poate creşte Tribunalul coerenţa sistemului judiciar al Uniunii Europene?, RRDE, nr. 5/2011. [„Standard of Review in Competition Cases: Can the General Court Increase Coherence in the European Union Judicial System?”, a fost publicat in T. Baume, E. Oude Elferink, P. Phoa şi D. Thiaville (ed.), Today’s Multilayered Legal Order: Current Issues and Perspectives. Liber amicorum in honour of Arjen W.H. Meij, Paris Legal Publishers, 2011, 115-140.]

 

 

C-399/08 P, Comisia/Deutsche Post; ce este ajutor de stat. in 2010

C-399/08 P, Comisia/Deutsche Post, hotararea din 02.09.2010, nep.

„Recurs – Articolul 87 CE – Ajutoare acordate de statele membre – Măsuri adoptate de Republica Federală Germania în favoarea Deutsche Post AG – Articolul 86 CE – Servicii de interes economic general – Compensarea costurilor suplimentare generate de o politică de vânzare în pierdere în sectorul serviciilor de colete din ușă în ușă – Existența unui avantaj – Metodă de verificare utilizată de Comisie – Sarcina probei – Articolul 230 CE – Întinderea controlului jurisdicțional al Tribunalului”

ce este un ajutor de stat

Cu titlu introductiv, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, pentru calificarea drept „ajutor” în sensul articolului 87 alineatul (1) CE este necesară îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute de această dispoziție (Hotărârea din 21 martie 1990, Belgia/Comisia, cunoscută sub numele „Tubemeuse”, C‑142/87, Rec., p. I‑959, punctul 25, Hotărârea din 1 iulie 2008, Chronopost și La Poste/Ufex și alții, C‑341/06 P și C‑342/06 P, Rep., p. I‑4777, punctul 125, precum și Hotărârea din 17 iulie 2008, Essent Netwerk Noord și alții, C‑206/06, Rep., p. I‑5497, punctul 63).

Astfel, pentru ca o măsură națională să poată fi calificată drept ajutor de stat, în primul rând, trebuie să fie vorba despre o intervenție a statului sau prin intermediul resurselor de stat, în al doilea rând, această intervenție trebuie să fie susceptibilă să afecteze schimburile comerciale dintre statele membre, în al treilea rând, aceasta trebuie să acorde un avantaj beneficiarului și, în al patrulea rând, aceasta trebuie să denatureze sau să amenințe să denatureze concurența (a se vedea în acest sens, în special, Hotărârea din 23 martie 2006, Enirisorse, C‑237/04, Rec., p. I‑2843, punctele 38 și 39, Hotărârea din 30 martie 2006, Servizi Ausiliari Dottori Commercialisti, C‑451/03, Rec., p. I‑2941, punctul 56, precum și Hotărârea din 17 noiembrie 2009, Presidente del Consiglio dei Ministri, C‑169/08, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 52).

Întrucât prezentul motiv privește doar a treia dintre aceste condiții, trebuie subliniat că, potrivit unei jurisprudențe constante, sunt considerate ajutoare de stat intervențiile care, sub orice formă, pot favoriza direct sau indirect întreprinderi sau care trebuie să fie considerate un avantaj economic pe care întreprinderea beneficiară nu l‑ar fi putut obține în condiții de piață normale (Hotărârile citate anterior Enirisorse, punctul 30, Servizi Ausiliari Dottori Commercialisti, punctul 59, precum și Essent Netwerk Noord și alții, punctul 79).

În acest context, în ceea ce privește întreprinderile care sunt însărcinate să presteze un SIEG, Curtea a precizat că, în măsura în care o intervenție a statului trebuie considerată a fi o compensație care reprezintă contraprestația serviciilor efectuate de întreprinderile beneficiare în executarea obligațiilor de serviciu public, astfel încât aceste întreprinderi nu profită, în realitate, de un avantaj financiar, iar această intervenție nu are ca efect plasarea acestora într‑o poziție concurențială mai favorabilă în raport cu întreprinderile concurente, o astfel de intervenție nu intră în domeniul de aplicare al articolului 87 alineatul (1) CE (a se vedea în acest sens Hotărârile citate anterior Ferring, punctul 27, Altmark Trans și Regierungspräsidium Magdeburg, punctul 87, Enirisorse, punctul 31, precum și Essent Netwerk Noord și alții, punctul 80).

Cu toate acestea, pentru ca o compensare, într‑un caz concret, să nu fie astfel calificată drept ajutor de stat, trebuie să fie îndeplinite un anumit număr de condiții (Hotărârile citate anterior Altmark Trans și Regierungspräsidium Magdeburg, punctul 88, Servizi Ausiliari Dottori Commercialisti, punctul 61, precum și Essent Netwerk Noord și alții, punctul 81).

În special, compensația nu poate depăși ceea ce este necesar pentru a acoperi în întregime sau în parte costurile ocazionate de executarea obligațiilor de serviciu public, ținând cont de veniturile aferente, precum și de un beneficiu rezonabil pentru executarea acestor obligații (a se vedea în acest sens Hotărârile citate anterior Ferring, punctul 32, Altmark Trans și Regierungspräsidium Magdeburg, punctul 92, Servizi Ausiliari Dottori Commercialisti, punctul 66, precum și Essent Netwerk Noord și alții, punctul 84).

Rezultă că, în cazul în care Comisia trebuie să examineze validitatea unui sistem de finanțare a unui SIEG în raport cu articolul 87 CE, aceasta este obligată în special să verifice dacă această condiție este îndeplinită.

În această privință, în ceea ce privește critica potrivit căreia hotărârea atacată nu ar fi menționat lipsurile metodei utilizate de Comisie, trebuie arătat că Tribunalul a constatat mai întâi, la punctul 85 din această hotărâre, că Comisia omisese să verifice dacă valoarea totală a transferurilor efectuate de DB Telekom depășea valoarea totală a costurilor suplimentare nete ale SIEG suportate de DP AG.

În continuare, rezultă în special de la punctele 91 și 94 din hotărârea atacată că Tribunalul a considerat că nu se putea presupune de către Comisie că transferurile menționate constituiau un avantaj în sensul articolului 87 alineatul (1) CE tocmai pentru că aceasta omisese să examineze, pe de o parte, dacă valoarea totală a transferurilor efectuate de DB Telekom depășea valoarea totală a costurilor suplimentare necontestate suportate de DP AG și, pe de altă parte, dacă aceasta din urmă nu înregistrase alte costuri suplimentare nete legate de îndeplinirea unui SIEG, pentru care ar fi putut pretinde o compensație prin intermediul totalității transferurilor menționate în condițiile prevăzute de Hotărârea Altmark Trans și Regierungspräsidium Magdeburg, citată anterior.

În aceste condiții, nu se poate reproșa în mod util Tribunalului faptul că nu a ținut seama de lipsurile metodei utilizate de Comisie în decizia atacată. Astfel, din cele de mai sus rezultă că aceste lipsuri au fost subliniate de Tribunal cu ocazia examinării de către acesta a legalității metodei menționate în raport cu articolul 87 alineatul (1) CE.

C-290/07 P, Comisia/Scott, ajutoare de stat; intinderea controlului jurisdictional. cand se termina procesul?

C-290/07 P, Comisia/Scott

Recurs împotriva hotărârii Tribunalului de Primă Instanţă (Camera întâi) din 29 martie 2007, Scott/Comisie (T-366/00), prin care Tribunalul a anulat articolul 2 din Decizia Comisiei 2002/14/CE din12 iulie 2000 privind ajutorul de stat pus în executare de Franţa în favoarea Scott Paper SA/Kimberly-Clark (JO L 12, p.1), în măsura în care are în vedere ajutorul acordat sub forma preţului preferenţial al unui teren vizat la articolul 1 din această decizie

Avocat general: Mengozzi

Trimite cauza Tribunalului Uniunii Europene spre rejudecare.

Povestea a inceput in 12 septembrie 1987 si inca nu s-a terminat….

Întindere a controlului jurisdicțional

„62  Cu titlu preliminar, trebuie amintit că aspectul dacă Tribunalul putea, în mod întemeiat, să concluzioneze pe baza faptelor supuse aprecierii sale că instituțiile comunitare și‑au încălcat sau nu și‑au încălcat obligația de diligență sau obligația de motivare reprezintă o chestiune de drept supusă controlului Curții în cadrul unui recurs (a se vedea Hotărârea din 3 septembrie 2009, Moser Baer India/Consiliul, C‑535/06 P, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 34).

63 Rezultă că motivele Comisiei prin care se urmărește efectuarea unei astfel de apreciere sunt admisibile.

64 În ceea ce privește temeinicia acestor motive, trebuie să se constate că, referitor la domeniul ajutoarelor de stat, deși Comisia se bucură de o largă putere de apreciere a cărei exercitare presupune evaluări de ordin economic ce trebuie efectuate în contextul Uniunii Europene, aceasta nu înseamnă că instanțele Uniunii trebuie să se abțină să controleze interpretarea dată de Comisie datelor de natură economică.

65 Astfel, potrivit jurisprudenței Curții, instanțele Uniunii trebuie nu numai să verifice exactitatea prezentării mijloacelor de probă invocate, fiabilitatea și coerența lor, ci și să controleze dacă aceste mijloace de probă reprezintă toate datele pertinente ce trebuie luate în considerare pentru aprecierea unei situații complexe și dacă acestea sunt de natură să susțină concluziile deduse (Hotărârea din 15 februarie 2005, Comisia/Tetra Laval, C‑12/03 P, Rec., p. I‑987, punctul 39).

66 Totuși, nu ține de competența instanțelor Uniunii ca, în cadrul acestui control, să substituie aprecierea Comisiei cu propria apreciere economică (Hotărârea din 22 noiembrie 2007, Spania/Lenzing, C‑525/04 P, Rep., p. I‑9947, punctul 57). Astfel, controlul pe care instanțele Uniunii îl exercită cu privire la aprecierile economice complexe efectuate de Comisie este un control restrâns, care se limitează în mod necesar la verificarea respectării normelor de procedură și de motivare, a exactității prezentării situației de fapt, precum și a lipsei unei erori vădite de apreciere și a abuzului de putere (a se vedea Hotărârea din 6 octombrie 2009, GlaxoSmithKline Services și alții/Comisia și alții, C‑501/06 P, C‑513/06 P, C‑515/06 P și C‑519/06 P, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 163).

67 În lumina acestor criterii referitoare la întinderea nivelului de control recunoscut instanțelor Uniunii prin jurisprudență trebuie analizate motivele de recurs al nouălea-al doisprezecelea, prin care Comisia critică Tribunalul pentru că acesta și‑ar fi depășit competențele jurisdicționale prin faptul că a statuat că instituția își încălcase obligația de diligență în privința determinării valorii de piață a terenului în litigiu și, prin urmare, a valorii ajutorului de stat în litigiu. În această privință, al nouălea și al zecelea motiv se referă la stabilirea valorii amenajărilor realizate pe terenul în litigiu, iar al optulea și al doisprezecelea motiv se referă la stabilirea valorii funciare a terenului menționat.”

Spania/Lenzing, C-525/04P: controlul interpretarii unor date de natura economica

 

 CJCE, Spania/Lenzing, C-525/04P, hotărârea din 22 noiembrie 2007, Rec.2007,p.I-9947.

„56 În ceea ce priveşte argumentul întemeiat pe faptul că Tribunalul ar fi depăşit nivelul de control care îi este recunoscut de jurisprudenţă într un domeniu care determină aprecieri economice complexe, este important, mai întâi, să se amintească faptul că, deşi Curtea recunoaşte Comisiei o marjă de apreciere în materie economică, aceasta nu implică faptul că instanşa comunitară trebuie să se abţină de la a controla interpretarea unor date de natură economică la care recurge Comisia (Hotărârea din 15 februarie 2005, Comisia/Tetra Laval, C 12/03 P, Rec., p. I 987, punctul 39).
57 Într adevăr, potrivit jurisprudenţei Curţii, instanţa comunitară trebuie nu numai să verifice exactitatea prezentării elementelor de probă invocate, fiabilitatea şi coerenţa lor, ci şi să controleze dacă aceste elemente constituie ansamblul datelor pertinente ce trebuie luate în considerare pentru aprecierea unei situaţii complexe şi dacă acestea sunt de natură să susţină concluziile deduse (a se vedea în acest sens Hotărârea din 25 ianuarie 1979, Racke, 98/78, Rec., p. 69, punctul 5, Hotărârea din 22 octombrie 1991, Nölle, C 16/90, Rec., p. I 5163, punctul 12, Hotărârea Comisia/Tetra Laval, citată anterior, punctul 39, precum şi Hotărârea din 18 iulie 2007, Industrias Químicas del Vallés/Comisia, C 326/05 P, Rep., p. I 6557, punctul 76). Totuşi, în cadrul acestui control, nu intră în competenţa acesteia să înlocuiască aprecierea economică a Comisiei cu propria apreciere (Ordonanţa din 25 aprilie 2002, DSG Dradenauer Stahlgesellschaft/Comisia, C 323/00 P, Rec., p. I 3919, punctul 43).
58 În plus, trebuie arătat că, în cazurile în care o instituţie comunitară dispune de o largă putere de apreciere, controlul respectării anumitor garanţii procedurale prezintă o importanţă fundamentală. Astfel, Curtea a avut ocazia să precizeze că, printre aceste garanţii, figurează obligaţia instituţiilor competente de a examina, cu grijă şi cu imparţialitate, toate elementele relevante ale cazului şi de a şi motiva decizia în mod suficient (a se vedea Hotărârea din 21 noiembrie 1991, Technische Universität München, C 269/90, Rec., p. I 5469, punctul 14, precum şi Hotărârea din 7 mai 1992, Pesquerias De Bermeo şi Naviera Laida/Comisia, C 258/90 şi C 259/90, Rec., p. I 2901, punctul 26).
59 În ceea ce priveşte prezenta cauză, este cert că examinarea de către Comisie a întrebării dacă anumite măsuri pot fi calificate drept ajutor de stat, din cauza faptului că autorităţile publice nu ar fi acţionat în acelaşi fel precum un creditor privat, impune efectuarea unei aprecieri economice complexe.
60 Or, în ceea ce priveşte controlul jurisdicţional efectuat de Tribunal asupra examinării respective, de la punctele 154-160 din hotărârea atacată reiese că prima instanţă, fără a înlocui aprecierea economică efectuată de Comisie cu propria apreciere, s a limitat să evidenţieze, pe de o parte, anumite contradicţii vădite, care rezultă chiar din textul deciziei în litigiu, în comparaţia efectuată de Comisie între situaţia creditorilor publici şi cea a creditorilor privaţi, precum şi, pe de altă parte, o lipsă a elementelor care să susţină concluziile acesteia în ceea ce priveşte situaţia unuia dintre aceşti creditori privaţi şi perspectivele de rentabilitate şi de viabilitate ale societăţii Sniace.
61 Procedând în acest fel, Tribunalul a respectat limitele controlului jurisdicţional pe care instanţa comunitară îl poate exercita asupra unor aprecieri economice complexe.”

Ajutoare de stat.Taxa pe mediu pe agregate in Regatul Unit.

CJCE, C-487/06 P, British Aggregates Association, hotarârea din 22 decembrie 2008.

„Prin recursul formulat, British Aggregates Association (denumită în continuare „BAA” sau „recurenta”) solicită anularea Hotărârii Tribunalului de Primă Instantă al Comunitătilor Europene din 13 septembrie 2006, British Aggregates/Comisia (T 210/02, Rec., p. II 2789), prin care s a respins actiunea având ca obiect anularea Deciziei Comisiei C (2002) 1478 final din 24 aprilie 2002 privind dosarul de ajutor de stat N 863/01 – Regatul Unit/Taxa pe agregate.

 

Protectia mediului – obiectiv esential al Comunităţii

 86 În lumina acestei jurisprudenţe, se impune concluzia că Tribunalul a încălcat articolul 87 alineatul (1) CE, astfel cum a fost interpretat de Curte, statuând, la punctul 115 din hotărârea atacată, că statele membre sunt libere ca, la compararea diferitelor interese implicate, să definească priorităţile în materie de protecţie a mediului şi să determine în consecinţă bunurile şi serviciile pe care decid să le supună unei ecotaxe, astfel încât faptul că o asemenea taxă nu este aplicabilă tuturor activităţilor similare care au un impact comparabil asupra mediului nu permite să se considere că activităţile similare, care nu sunt supuse acestei ecotaxe, beneficiază de un avantaj selectiv.
87 Astfel cum a arătat avocatul general la punctul 98 din Concluziile prezentate, această abordare, întemeiată numai pe luarea în considerare a obiectivului privind mediul urmărit, exclude a priori orice posibilitate de a califica drept „avantaj selectiv” faptul că nu sunt supuşi plăţii AGL operatori care se află în situaţii comparabile în raport cu obiectivul urmărit, independent de efectele măsurii fiscale în discuţie, deşi articolul 87 alineatul (1) CE nu distinge în funcţie de cauzele sau de obiectivele intervenţiilor statului, ci le defineşte în funcţie de efectele lor.
88 Această concluzie se impune cu atât mai mult în lumina punctului 128 din hotărârea atacată, potrivit căruia eventuale incoerenţe în definirea domeniului de aplicare al taxei pe agregate AGL în raport cu obiectivele privind mediul urmărite pot fi justificate, şi aceasta indiferent dacă sunt motivate de obiective fără nicio legătură cu protecţia mediului, precum dorinţa de a menţine competitivitatea internaţională a anumitor sectoare. Prin urmare, nu se poate considera nici că diferenţierea între întreprinderi se justifică prin natura sau prin economia sistemului din care face parte (a se vedea în acest sens, printre altele, Hotărârea Adria Wien Pipeline şi Wietersdorfer & Peggauer Zementwerke, C‑143/99, Rec., p. I‑8365).
89 De asemenea, în mod greşit Tribunalul a diferenţiat, la punctele 120 şi 121 din hotărârea atacată, prezenta cauză de cea în care s a pronunţat Hotărârea Adria-Wien Pipeline şi Wietersdorfer & Peggauer Zementwerke, pentru motivul că această din urmă hotărâre nu privea delimitarea domeniului material de aplicare al unei ecotaxe, precum în speţă, ci scutirea parţială de plata unei asemenea taxe, acordată unei anumite categorii de întreprinderi. Într adevăr, articolul 87 alineatul (1) CE defineşte intervenţiile statului în funcţie de efectele lor, aşadar independent de tehnicile utilizate.
90 Desigur, astfel cum Tribunalul a arătat la punctul 117 din hotărârea atacată, este de competenţa Comisiei ca, la aprecierea, în raport cu normele comunitare referitoare la ajutoarele de stat, a unei măsuri specifice precum o ecotaxă adoptată de statele membre într un domeniu în care acestea rămân competente în lipsa unor măsuri de armonizare, să ia în considerare cerinţele în legătură cu protecţia mediului menţionate la articolul 6 CE, potrivit căruia cerinţele menţionate trebuie integrate în definirea şi în punerea în aplicare, printre altele, a unui sistem care împiedică denaturarea concurenţei pe piaţa internă.
91 Mai trebuie amintit că protecţia mediului constituie unul dintre obiectivele esenţiale ale Comunităţii. În acest sens, articolul 2 CE prevede că una dintre misiunile Comunităţii este promovarea unui „nivel ridicat de protecţie şi de ameliorare a calităţii mediului” şi, în acest scop, articolul 3 alineatul (1) litera (l) CE prevede punerea în aplicare a unei politici în domeniul mediului (a se vedea Hotărârea din 7 februarie 1985, ADBHU, 240/83, Rec., p. 531, punctul 13, Hotărârea din 20 septembrie 1988, Comisia/Danemarca, 302/86, Rec., p. 4607, punctul 8, Hotărârea din 2 aprilie 1998, Outokumpu, C 213/96, Rec., p. I 1777, punctul 32, şi Hotărârea din 13 septembrie 2005, Comisia/Consiliul, C 176/03, Rec., p. I 7879, punctul 41).
92 Cu toate acestea, necesitatea de a lua în considerare cerinţele legate de protecţia mediului, oricât ar fi de legitime, nu justifică excluderea măsurilor selective, nici chiar a celor specifice, precum ecotaxele, din domeniul de aplicare al articolului 87 alineatul (1) CE (a se vedea în acest sens, printre altele, Hotărârea din 13 februarie 2003, Spania/Comisia, C‑409/00, Rec., p. I‑1487, punctul 54), obiectivele privind mediul putând fi luate în considerare în mod util, în orice caz, cu ocazia aprecierii compatibilităţii măsurii de ajutor cu piaţa comună conform articolului 87 alineatul (3) CE.

Control restrans al aprecierilor Comisiei
110 Astfel cum BAA a arătat în mod corect, lectura hotărârii atacate şi, în special, a punctelor 134, 139, 154 sau 171 din aceasta, confirmă că, efectiv, Tribunalul a efectuat un control restrâns al aprecierilor Comisiei cu privire la problema dacă AGL intră în domeniul de aplicare al articolului 87 alineatul (1) CE.
111 Or, potrivit jurisprudenţei Curţii, noţiunea de ajutor de stat, astfel cum a fost definită în tratat, are caracter juridic şi trebuie interpretată pe baza unor elemente obiective. Din acest motiv, instanţa comunitară, în principiu şi ţinând seama atât de elementele concrete ale litigiului cu care este sesizată, cât şi de caracterul tehnic sau complex al aprecierilor efectuate de Comisie, trebuie să exercite un control deplin în ceea ce priveşte chestiunea dacă o măsură intră în domeniul de aplicare al articolului [87] alineatul (1) [CE] (a se vedea printre altele Hotărârea Franţa/Ladbroke Racing şi Comisia, C‑83/98 P, Rec., p. I‑3271punctul 25).
112 Astfel cum a arătat avocatul general la punctul 144 din Concluziile prezentate, nimic nu justifică împrejurarea ca, la adoptarea unei decizii în temeiul articolului 88 alineatul (3) CE, Comisia să dispună de o „largă putere de apreciere” în ceea ce priveşte calificarea unei măsuri drept „ajutor de stat” în sensul articolului 87 alineatul (1) CE, ceea ce ar însemna că, contrar a ceea ce rezultă din jurisprudenţa amintită la punctul precedent din prezenta hotărâre, controlul jurisdicţional al aprecierilor Comisiei nu este, în principiu, complet.
113 Aceasta cu atât mai mult cu cât jurisprudenţa este constantă în sensul că, în cazul în care Comisia nu poate dobândi convingerea, în urma unei prime examinări în cadrul procedurii de la articolul 88 alineatul (3) CE, că măsura de stat în discuţie fie nu constituie un „ajutor” în sensul articolului 87 alineatul (1) CE, fie, dacă este calificată drept ajutor, este compatibilă cu tratatul sau în cazul în care această procedură nu i a permis să înlăture toate dificultăţile ridicate de aprecierea compatibilităţii măsurii respective, această instituţie are obligaţia de a deschide procedura prevăzută la articolul 88 alineatul (2) CE, „fără a dispune în această privinţă de o marjă de apreciere” (a se vedea în acest sens, printre altele, Hotărârile Matra/Comisia, C‑225/91, Rec., p. I‑3203, punctul 33, şi Comisia/Sytraval si Brink’s Franta, C‑367/95 P, Rec., p. I‑1719, punctul 39). Astfel cum Tribunalul a arătat la punctul 165 din hotărârea atacată, această obligaţie este, de altfel, confirmată în mod expres de dispoziţiile coroborate ale articolului 4 alineatul (4) şi ale articolului 13 alineatul (1) din Regulamentul nr. 659/1999.
114 Desigur, Curtea a decis de asemenea că, în cazul în care aprecierile Comisiei au caracter tehnic sau complex, controlul jurisdicţional este limitat în ceea ce priveşte problema dacă o măsură intră în domeniul de aplicare al articolului 87 alineatul (1) CE (a se vedea printre altele Hotărârile citate anterior Franţa/Ladbroke Racing şi Comisia, punctul 25, şi Matra/Comisia, punctele 29 şi 30, Hotărârea din 29 februarie 1996, Belgia/Comisia, C‑75/97, Rec., p. I‑3671, punctele 10 şi 11, precum şi Hotărârea Spania/Lenzing, C‑525/04 P, Rec., p. I‑9947punctul 56). Cu toate acestea, Tribunalul nu a constatat că aceasta era situaţia în speţă.
115 În consecinţă, astfel cum BAA a arătat în mod corect, prin faptul că nu a exercitat un control integral al aprecierilor Comisiei cu privire la problema dacă AGL intră în domeniul de aplicare al articolului 87 alineatul (1) CE, Tribunalul a săvârsit o eroare de drept care viciază întreaga analiză pe fond a deciziei în litigiu.”

 State aid for environmental protection