DOSAR IADUER.ro

Concluziile Avocatului General Yves Bot prezentate la 21 decembrie 2016 în cauza C-258/14, Florescu şi alţii:

„1)Memorandumul de înţelegere dintre Comunitatea Europeană şi România, încheiat la Bucureşti şi la Bruxelles la 23 iunie 2009, trebuie considerat un act adoptat de instituţiile Uniunii în sensul articolului 267 TFUE; Curtea este competentă să îl interpreteze.

2)Acest memorandum trebuie interpretat în sensul că nu impune adoptarea unei legislaţii naţionale precum cea în discuţie în litigiul principal, care prevede interdicţia cumulului pensiei nete din sectorul public cu veniturile realizate din activităţi exercitate în cadrul instituţiilor publice dacă nivelul acesteia depăşeşte nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.

3)Articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei legislaţii naţionale precum cea în discuţie în litigiul principal, care prevede interdicţia cumulului pensiei nete din sectorul public cu veniturile realizate din activităţi exercitate în cadrul instituţiilor publice dacă nivelul acesteia depăşeşte un anumit prag.

4)Articolul 2 alineatul (2) din Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă trebuie interpretat în sensul că nu este aplicabil unei legislaţii naţionale precum cea în discuţie în litigiul principal, care prevede pentru persoanele angajate în sectorul public interdicţia cumulului pensiei nete din sectorul public cu veniturile realizate din activităţi exercitate în cadrul instituţiilor publice dacă nivelul acesteia depăşeşte nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.

5)Articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum şi principiile echivalenţei şi efectivităţii trebuie interpretate în sensul că nu se opun, în împrejurări precum cele din cauza principală, ca o instanţă naţională să nu aibă posibilitatea de a revizui o hotărâre judecătorească definitivă pronunţată în cadrul unei acţiuni de natură civilă în cazul în care această hotărâre se dovedeşte a fi incompatibilă cu o interpretare a dreptului Uniunii reţinută de Curte ulterior datei la care hotărârea menţionată a rămas definitivă, în condiţiile în care o astfel de posibilitate există în ceea ce priveşte hotărârile judecătoreşti definitive incompatibile cu dreptul Uniunii pronunţate în cadrul unor acţiuni de natură administrativă.”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: