Revista Română de Executare Silită nr. 1/2016: cuprinsul și rezumatele articolelor

Bogdan Alex Arghir – Contestația la executare: mijloc de restabilire a echilibrului juridic între consumatori și instituțiile de credit

Este de notorietate faptul că în ultimii 10 ani activitatea de creditare a fost, cu anumite variații, relativ relaxată și intensă, iar gradul de îndatorare al clienților consumatori a suferit modificări subtanțiale, statisticile Băncii Naționale a României fiind elocvente sub acest aspect. Or, nefiind ferită de consecințele crizei financiare internaționale, România se confruntă cu un număr ridicat de litigii inițiate de instituțiile de credit în vederea executării silite a debitelor pe care le înregistrează clienții.

Astfel, văzându-li-se patrimoniul executat silit, debitorii au reacționat față de poziția instituțiilor de credit prin formularea de contestații la executare, în cadrul cărora au invocat nulitatea unor clauze contractuale considerate a fi abuzive.

În condițiile în care domeniul protecției consumatorilor, din perspectiva clauzelor abuzive, este pe cât de vast și de provocator, pe atât de actual în cadrul întregii Uniuni Europene, prezentul studiu își propune să evidențieze și să analizeze mecanismele reglementate de legiuitor în virtutea cărora instanțele de judecată sunt chemate să intervină în relația dintre consumatori și instituțiile de credit, în vederea restabilirii echilibrului juridic dintre aceștia, îndeosebi în situația declanșării executării silite.

 

Viorel Mihai Ciobanu, Traian Cornel Briciu – Analiza O.U.G. nr. 1/2016, în lumina Deciziei Curții Constituționale nr. 895/2015 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 666 C. pr. civ.

Considerentele cuprinse în par. 28 din Decizia nr. 895/2015 a Curții Constituționale nu sunt decisive în explicarea dispozitivului, care vizează numai aspectul de compatibilitate al art. 666 C. pr. civ. cu dispozițiile constituționale. Aceste considerente se referă la aplicarea în timp a efectelor deciziei Curții Constituționale, iar nu la problema compatibilității dintre textele legale și Constituția României.

Considerentele cuprinse în par. 28 din Decizia nr. 895/2015 sunt contradictorii, lipsite de claritate, iar aplicarea lor presupune interpretări suplimentare din partea instanțelor de executare.

 

Alexandra Constantinescu – Garanția pentru evicțiune – implicații pe plan material și procesual-execuțional

Studiul de față își propune să aducă în prim plan elemente de drept material și procesual-execuțional relevante în materia obligației de garanție pentru evicțiune, susținute prin trimiteri la doctrina juridică de specialitate, precum și la soluții jurisprudențiale recente.

Obiect al unor controverse doctrinare inepuizabile în planul dreptului substanțial, obligația de garanție pentru evicțiune dezvăluie un mecanism complex ce ridică probleme și sub aspect procesual, atât în faza judecății, cât și în cea a executării silite.

 

Arina Dragodan – Modificările aduse în materia executării silite de noul Cod de procedură fiscală

Legea nr. 207 din 23 iulie 2015 privind Codul de procedură fiscală a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2016, după numeroase consultări cu mediul de afaceri, începute încă din anul 2013 și fiind precedată de multiple modificări ale vechiului cod, intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2004. Materia executării silite a suferit modificări importante în noul Cod de procedură fiscală, acestea constituind obiectul de studiu al articolului de față. Privit în ansamblul său însă, noul Cod nu aduce schimbări semnificative față de vechea reglementare. Tocmai din acest motiv, nu putem vorbi de un veritabil nou Cod de procedură fiscală, așa cum a fost cazul reformei procedurii civile, ci, mai degrabă, de o rescriere a mai multor texte ce ridicau dificultăți în aplicare, prin actualizarea acestora în privința corelării lor cu alte acte normative și îmbunătățirea ca urmare a conturării unei practici a organelor fiscale.

Legiuitorul fiscal a dorit simplificarea procedurii executării silite a creanțelor fiscale, urmărindu-se, astfel, creșterea eficienței colectării prin utilizarea mijloacelor coercitive ale statului.

 

Ioan LeșReflecții asupra unei recente decizii de neconstituționalitate în materia executării silite

În cuprinsul studiului de față, autorul aduce critici severe unei recente decizii de neconstituționalitate privitoare la încuviințarea executării silite de către executorul judecătoresc. Criticile de neconstituționalitate vizează dispozițiile art. 665 C. pr. civ., în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 138/2014 (în prezent art. 666) și pornesc de la constatarea conform căreia, prin încuviințarea executării silite de către executorul judecătoresc, acesta a preluat o parte din funcțiile specifice instanței de judecată. Autorul subliniază că o atare abordare nu este sustenabilă, întrucât faza executării silite este una fundamental diferită de cea de judecată, iar în cadrul ei nu se manifestă funcția jurisdicțională propriu-zisă a statului.

De asemenea, autorul critică și susținerea de neconstituționalitate conform căreia, dispozițiile evocate nu asigură un control judecătoresc asupra încheierii de încuviințare a executării. În acest scop, sunt invocate dispozițiile art. 666 alin. (6) C. pr. civ., text ce permite exercitarea efectivă a contestației la executare, atât în privința încheierilor de admitere, cât și a celor de respingere a cererii de încuviințare a executării silite.

Autorul mai subliniază faptul că soluția de neconstituționalitate va determina introducerea unui formalism nejustificat, care nu este în concordanță cu tendițele tot mai accentuate de creare a unui spațiu european de justiție în care hotărârile judecătorești să poată fi executate în țările membre ale Uniunii Europene, fără condiționări deosebite. În final, autorul conchide că rezultatul unei asemenea decizii de neconstituționalitate ar putea fi acela al supraaglomerării instanțelor judecătorești cu cereri ce pot fi soluționate și de către executorii judecătorești, oferindu-se aceleași garanții.

 

Gabriela Răducan – O problematică aparte privind încuviințarea executării silite la granița dintre decizia de neconstituționalitate și noul context legislativ

Câtă vreme ne rezumăm la o interpretare în acord strict cu dreptul nostru intern, problema analizată își poate găsi cu ușurință rezolvare. Când apar și elemente care interesează dreptul european, suntem obligați să schimbăm parametrii de analiză. La granița interpretării aspectelor de controversă dintre dreptul intern și dreptul european convențional stă principiul aplicării prioritate a celui din urmă și tocmai acest principiu ar trebui să traseze linia directoare. Aparent, de la momentul nașterii normei art. 666 C. pr. civ. (privind abilitarea executorului judecătoresc de a încuviința executarea silită) și până la declararea neconstituționalității sale, putem vorbi de o prezumție de constituționalitate. Rămâne însă de văzut cât de „constituțională” poate fi o dispoziție legală care mai fusese declarată neconstituțională și sub imperiul legii procesuale anterioare. Dar dincolo de neconstituționalitate trebuie observat că perioada de existență a acestei norme poate atrage și probleme de neconvenționalitate, care pot fi invocate ex officio de judecătorul național. Încheierea de încuviințare a executării silite emisă de un executor judecătoresc, iar nu de instanță, este neconvențională, fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 6 par. 1 și art. 13 din Convenția europeană a drepturilor omului, art. 47 și art. 52 alin. (3) din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, art. 1 alin. (4), art. 21 alin. (3), art. 124 și art. 147 alin. (4) din Constituția României, având în vedere că este exclusă, astfel, de la controlul judecătoresc, cu consecința încălcării dreptului la un proces echitabil. Așadar, se pune problema valorificării doar a neconstituționalității sau și a neconvenționalității în contestațiile la executare pendinte la data publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 895/2015. Teoretic, apar două perspective de interpretare, sensibil diferite. Practic, revine judecătorului național rolul de a interpreta și de a aplica legea, aceasta fiind menirea sa.

Dincolo de această problematică, noul art. 666 C. pr. civ. reașază lucrurile în matca lor firească și, în plus, prin restructurarea sa ce unifică procedura încuviințării silite cu cea a inserării formulei executorii, creează o mai bună administrare a justiției.

 

II. CEDO – analize, comentarii, jurisprudență

 

Claudiu Drăgușin, Vasile Bozeșan Hotărârile CEDO – titluri executorii

În cazul în care hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului obligă statul român la alte obligații decât cele privind satisfacția echitabilă sau alte cheltuieli, singura instanță competentă să stabilească dacă statul a încălcat obligațiile stabilite printr-o hotărâre pronunțată de CEDO este chiar această Curte, prin mecanismul pus la dispoziția Comitetului Miniștrilor, iar nu instanțele naționale.

În schimb, hotărârea Curții, sub aspectul sumei constituind reparația echitabilă și al celorlalte cheltuieli, precum și convenția de rezolvare pe cale amiabilă a cauzei, semnată de părți, constituie titluri executorii, susceptibile de punere în executare silită prin intermediul executorilor judecătorești și al instanțelor naționale de executare.

 

III. DREPT COMPARAT

 

Mihail Bușuleac Rolul instanței de judecată în cadrul procedurii de executare a documentelor executorii cu caracter civil

Dreptul fundamental la un proces echitabil, garantat de art. 6 al Convenției europene a drepturilor omului, cuprinde și executarea deciziilor de către instanță într o perioadă rezonabilă de timp. Justețea acestui fapt rezultă și din practica CEDO, potrivit căreia Republica Moldova are cele mai multe condamnări pentru neexecutarea hotărârilor definitive. Astfel, dreptul la un proces echitabil pare o iluzie în cazul în care nu există un sistem de executare efectiv.

În această privință, este importantă Rezoluția nr. 3 a celei de a 24 a Conferințe Europene a Miniștrilor Justiției cu privire la „Concepțiile și mijloacele generale de a obține executarea efectivă a deciziilor judiciare”, care a avut loc la Moscova în octombrie 2001. Ca rezultat, la 18 septembrie 2002, Comitetul Miniștrilor a adoptat rezoluția Res (2002) 12, constituind Comisia Europeană pentru Eficiența Justiției. Comisia, printre altele, a luat în considerare principiul accesului la justiție și funcționării corecte și efective a instanțelor judecătorești, accentuând importanța executării deciziilor judecătorești într un mod efectiv și într un timp limitat rezonabil.

Eficacitatea sistemului de executare este de o importanță decisivă pentru sistemul justiției civile în ansamblu. Eficacitatea procedurilor de executare, la fel ca și statutul, activitățile și instruirea executorilor judecătorești, constituie nucleul acestui sistem.

Executarea corectă și eficientă a deciziilor judecătorești este posibilă numai în cazul în care atât societatea, cât și statul respectă și se supun procedurilor de executare. Executarea eficientă a deciziilor judecătorești depinde de calitatea activității executorilor judecătorești. Executorii judecătorești din Republica Moldova nu sunt o excepție în această privire, astfel, managementul, profesionalismul, instruirea și remunerarea adecvată a lor trebuie să fie concentrate, dezvoltate și întărite în ansamblu.

Procedura de executare silită a fost supusă mai multor reforme. Remarcabil este faptul că, începând cu anul 2002, se conturează tendința de a spori autonomia, atât administrativă, cât și procedurală a executorilor judecătorești. Astfel, dacă până în anul 2003, aceasta era reglementată de Codul de procedură civilă în redacția anului 1964, iar executorii judecătorești își desfășurau activitatea sub controlul președintelui instanței de judecată, în anul 2004 a fost adoptat un act legislativ ce reglementează anume procedura de executare – Codul de executare –, iar atribuțiile procesuale ale executorilor judecătorești sunt substanțial extinse. Iar odată cu reformarea sistemului de executare din anul 2010, au fost introduse mai multe modificări în Codul de executare, ultimul fiind republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 214 220 din 704 din 5 noiembrie 2010.

Reformele în sistemul de drept din Republica Moldova au promovat permanent inde-pendența și eficacitatea sistemului execuțional. Însă rolul instanțelor judecătorești în procesul execuțional nu a fost limitat, din contră, au fost create pârghii noi privind controlul jude¬cătoresc asupra activității executorilor judecătorești și fiind stabilite noi împuterniciri.

 

IV. DECIZII ALE CURȚII CONSTITUȚIONALE

Decizia nr. 895/2015 referitoare la exceptia de necostitutionalitate a dispozitiilor art. 641 si art. 666 din Codul de procedura civila

 

V. PRACTICĂ JUDICIARĂ

1. Aplicarea dispozițiilor art. 25 alin. (5) din Legea nr. 10/2001. Proces-verbal de preluare unilaterală a bunului imobil. Natura juridică a procesului-verbal. Inadmisibilitatea contestației la executare

2. Calitatea de debitor în faza executării silite. Competența executorului judecătoresc

3. Calitatea procesuală activă a terțului în contestația la executare vizând urmărirea silită mobiliară ori imobiliară ori predarea silită a bunului imobil sau mobil

4. Cenzurarea onorariului de avocat în faza executării silite

5. Contestație la titlu

6. Contestație la titlu versus contestație la executare silită propriu-zisă. Limitele disponibilității în calificarea contestației

7. Data de la care produce efecte hotărârea de deschidere a procedurii insolvenței față de debitor

8. Executarea obligației de restituire taxă de poluare stabilită prin hotărâre judecătorească. Necesitatea parcurgerii procedurii reglementate de Ordinul MFP nr. 365/741/2014

9. Executarea obligației de restituire taxă de poluare stabilită prin hotărâre judecătorească. Necesitatea respectării dispozițiilor O.U.G. nr. 8/2014

10. Executarea silită a obligației de plată a alocației de plasament care incumbă autorităților locale. Lipsa caracterului de titlu executoriu al hotărârii consiliului județean prin care se instituie măsura plasamentului

11. Executarea voluntară a unei hotărâri judecătorești prin care o casă de pensii este obligată să recalculeze pensia prin folosirea unui stagiu de cotizare redus cu consecința diminuării pensiei, a inexistenței unor diferențe de drepturi de pensie de încasat și stabilirii unor diferențe de drepturi de pensie achitate în plus. Inexistența unor obligații care să fie executate silit. Imposibilitatea invocării pe calea contestației la executare a unor critici referitoare la alte aspecte privind modul de calcul al pensiei și stabilirea unui debit în sarcina beneficiarului pensiei – notă de judecătorRăzvan Anghel

12. Imposibilitatea acoperirii debitului executat silit din alt cont bugetar. Lipsa relei-credințe a debitorului

13. Încuviințarea executării silite. Limitele executării silite

14. Necesitatea motivării corespunzătoare a deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii fiscale

SURSA

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: