CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL MACIEJ SZPUNAR prezentate la 16 martie 2016 in Cauza C‑484/14 Mc Fadden: „Trimitere preliminară – Libera circulație a serviciilor societății informaționale – Directiva 2000/31/CE – Articolul 2 literele (a) și (b) – Noțiunea «servicii ale societății informaționale» – Noțiunea «furnizor de servicii» – Serviciu de natură economică – Articolul 12 – Limitarea răspunderii unui furnizor de servicii de simplă transmitere («mere conduit») – Articolul 15 – Excluderea obligației generale în materie de supraveghere – Profesionist care pune la dispoziția publicului în mod gratuit o rețea locală fără cablu cu acces la internet – Încălcare a unui drept de autor și a drepturilor conexe săvârșită de un utilizator terț – Somație care implică obligația de a proteja conexiunea la internet printr‑o parolă”

ONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL MACIEJ SZPUNAR prezentate la 16 martie 2016 in Cauza C‑484/14  Mc Fadden: „Trimitere preliminară – Libera circulație a serviciilor societății informaționale – Directiva 2000/31/CE – Articolul 2 literele (a) și (b) – Noțiunea «servicii ale societății informaționale» – Noțiunea «furnizor de servicii» – Serviciu de natură economică – Articolul 12 – Limitarea răspunderii unui furnizor de servicii de simplă transmitere («mere conduit») – Articolul 15 – Excluderea obligației generale în materie de supraveghere – Profesionist care pune la dispoziția publicului în mod gratuit o rețea locală fără cablu cu acces la internet – Încălcare a unui drept de autor și a drepturilor conexe săvârșită de un utilizator terț – Somație care implică obligația de a proteja conexiunea la internet printr‑o parolă”

 

151. Având în vedere considerațiile de mai sus, propunem Curții să răspundă la întrebările preliminare adresate de Landgericht München I (Tribunalul Regional München I) după cum urmează:

„1)      Articolul 2 literele (a) și (b) și articolul 12 alineatul (1) din Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă (Directiva privind comerțul electronic) trebuie interpretate în sensul că acestea se aplică unei persoane care exploatează, cu titlu accesoriu în raport cu activitatea sa economică principală, o rețea locală fără cablu cu acces la internet, pusă la dispoziția publicului și gratuită.

2)      Articolul 12 alineatul (1) din Directiva 2000/31 se opune ca un furnizor de servicii de simplă transmitere să fie obligat la plată în temeiul oricărei cereri care implică constatarea răspunderii sale civile. Acest articol se opune, așadar, obligării furnizorului unor asemenea servicii nu numai la plata despăgubirilor, ci și la plata cheltuielilor de punere în întârziere și la plata cheltuielilor de judecată în raport cu încălcarea dreptului de autor și a drepturilor conexe săvârșită de un terț, prin informațiile transmise.

3)      Articolul 12 alineatele (1) și (3) din Directiva 2000/31 nu se opune adoptării unei somații judecătorești prin care se pot dispune sancțiuni pecuniare.

Prin adoptarea unei astfel de somații, o instanță națională este obligată să se asigure:

–        că măsurile în discuție sunt conforme cu articolul 3 din Directiva 2004/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală și în special că acestea sunt eficiente, proporționale și disuasive;

–        că acestea sunt destinate să pună capăt unei încălcări specifice sau să o prevină și nu implică o obligație generală în materie de supraveghere, conform articolului 12 alineatul (3) și articolului 15 alineatul (1) din Directiva 2000/31, și

–        că aplicarea acestor dispoziții, precum și a altor modalități prevăzute în temeiul dreptului național respectă un just echilibru între drepturile fundamentale aplicabile, în special cele protejate, pe de o parte, prin articolele 11 și 16 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și, pe de altă parte, prin articolul 17 alineatul (2) din aceasta.

4)      Articolul 12 alineatul (3) și articolul 15 alineatul (1) din Directiva 2000/31, interpretate în raport cu cerințele rezultate din protecția drepturilor fundamentale aplicabile, nu se opun, în principiu, adoptării unei somații care lasă destinatarului posibilitatea de a alege măsurile concrete care trebuie adoptate. Revine totuși instanței naționale sesizate cu o cerere pentru emiterea unei somații sarcina să se asigure că există măsuri adecvate, conforme cu limitările rezultate din dreptul Uniunii.

Dispozițiile menționate se opun somației, adresată unei persoane care exploatează o rețea locală fără cablu cu acces la internet, pusă la dispoziția publicului, cu titlu accesoriu în raport cu activitatea sa economică principală, atunci când destinatarul somației nu se poate conforma acesteia decât:

–        prin închiderea conexiunii la internet sau

–        prin protejarea printr‑o parolă sau

–        prin examinarea tuturor comunicațiilor transmise prin intermediul acestei conexiuni pentru a verifica dacă opera în discuție protejată prin dreptul de autor nu este retransmisă în mod ilegal.”

SURSA

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: