Prof. univ. dr. Daniel-Mihail Șandru a publicat înRevista Română de Drept al Afacerilor nr. 11/2015articolul intitulat “Consideraţii cu privire la oportunitatea reglementării dreptului societar prin directive. O perspectivă românească”

Prof. univ. dr. Daniel-Mihail Șandru a publicat înRevista Română de Drept al Afacerilor nr. 11/2015articolul intitulat “Consideraţii cu privire la oportunitatea reglementării dreptului societar prin directive. O perspectivă românească”.

Comisia Europeană a fost susținătorul principal al reglementării dreptului societar la nivelul Uniunii Europene, ca drept societar european. Regulamentul nr. 2157/2001 al Consiliului privind statutul societății europene (SE) și Regulamentul nr. 1453/2003 privind statutul societății cooperative europene (SCE) pot fi explicate prin aplicarea principiului subsidiarității și prin păstrarea formelor juridice naționale. Deoarece au existat puține situații în care Curtea de Justiție a Uniunii Europene să interpreteze directivele societare, dar și pentru că acestea își mențin trăsăturile distinct, autonomia conceptuală la nivel european este redusă. La nivelul celor mai importante noțiuni nu există interpretări ale Curții care să conducă la concepte autonome la nivelul Uniunii. Nu înseamnă că va avea vreun efect asupra dreptului societar faptul că, recent, într-o altă materie, și anume, protecția datelor cu caracter personal, s-a dat o hotărâre prin care se interpreta noțiunea de „sediu” din perspectiva unei directive.

Se observă fenomenul reformării directivelor din domeniul societar. Astfel, Prima Directivă a societăților (68/151/CEE) a fost înlocuită cu Directiva nr. 2009/101/CE în vederea echivalării, a garanţiilor impuse societăţilor în statele membre, în înţelesul articolului 48 al doilea paragraf din tratat, pentru protejarea intereselor asociaţilor sau terţilor. A Doua Directivă a societăților (77/91/CEE) a fost înlocuită cu Directiva nr. 2012/30/UE de coordonare, în vederea echivalării, a garanţiilor impuse societăţilor comerciale în statele membre, în înţelesul articolului 54 al doilea paragraf din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, pentru protejarea intereselor asociaţilor sau terţilor, în ceea ce priveşte constituirea societăţilor comerciale pe acţiuni şi menţinerea şi modificarea capitalului acestora. A Treia directivă a societăților (78/855/CEE) a fost înlocuită cu Directiva nr. 2011/35 privind fuziunile societăților comerciale pe acțiuni. Comisia caută, însă, a elimina acele dispoziții care nu au atins scopul urmărit.

Până în prezent, instanțele românești nu au formulat nicio trimitere preliminară. Înalta Curte de Casație și Justiție a refuzat, însă, o trimitere, iar în hotărârile judecătorești au mai fost invocate directivele. În ciuda faptului că Legea nr. 31/1990 conține dispoziții clare cu privire la dizolvare pentru nedepunerea situațiilor financiare, instanța a ținut să aducă drept argument și legislația Uniunii Europene, care prevede aceeași obligație. Argument de autoritate au fost și prevederile referitoare la fuziune și divizare, pe care legiuitorul român a ales să le extindă și la alte tipuri de societăți, așa cum subliniază Înalta Curte de Casație și Justiție într-o hotărâre a sa.

Prima directivă a făcut și obiectul unei excepții de neconstituționalitate, curtea de apel care a fost sesizată respingând-o. Într-un final, Curtea Constituțională a fost sesizată cu această excepție, afirmându-se că „în esenţă, că Prima Directivă a Consiliului Europei nr. 68/151/CEE a fost greşit transpusă în legislaţia internă, întrucât, în concepţia europeană, pentru societăţile cu răspundere limitată, depunerea bilanţului anual nu este obligatorie, astfel că norma criticată încalcă principiul constituţional al priorităţii directivelor europene, principiu enunţat chiar în expunerea de motive a iniţiatorului legii.” Curtea stabilește că dispoziția este constituțională și că poate fi aplicată, iar, pe de altă parte, nu caută să se pronunțe pe fond prin interpretarea și aplicarea sintagmei „tribunalul va putea pronunţa dizolvarea societăţii în cazurile în care… „, ci lasă acest lucru la latitudinea instanței.

În concluzie, în temeiul art. 50 TFUE, dreptul societar poate fi reglementat, în prezent, doar prin directive. Se pune întrebarea dacă această reglementare este oportună, întrucât beneficiile pe care le aduce par să fie mai mici decât dezavantajele. Cadrul societar, fiind condiționat de elemente conexe, cum ar fi fiscalitatea societăților, devine dificil de armonizat la nivel european.

Cosmina Sima

JURIDICE.RO

 

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: