Probleme practice privind calitatea procesuală activă în materia contenciosului administrativ, Wolters Kluwer, 18 martie 2016

Probleme practice privind calitatea procesuală activă în materia contenciosului administrativ, Wolters Kluwer, 18 martie 2016

Probleme practice privind calitatea procesuală activă în materia contenciosului administrativ

Una dintre cele mai frecvente situații din practica contenciosului administrativ este cea legată de calitatea procesuală activă. În prezent, pe lângă Legea contenciosului administrativ, există reglementările disparate în legile speciale și, mai mult, reglementări noi în Noul Cod de Procedură Civilă. Această realitate legislativă ridică probleme de interpretare și îngreunează deciziile pe care trebuie să le adopte rapid un practician.

În cadrul seminarului Probleme practice privind calitatea procesuală activă în materia contenciosului administrativ, Conf. univ. dr. Alexandru-Sorin Ciobanu, avocat specializat pe drept administrativ și cadru universitar al Facultății de Drept din București, oferă practicienilor o informare completă asupra cadrului legislativ ce trebuie luat în considerare și soluții pertinente pentru situațiile neclare.

Dacă ești avocat, judecător sau consilier juridic, participarea la acest seminar îți va oferi o cunoaștere aprofundată a acestei teme, siguranță în soluțiile juridice pe care le oferi și nu în ultimul rând, posibilitatea de a afla de la un specialist răspunsuri corecte pentru situațiile practice cu care te confrunți.

Tematica:

  • regimul acţiunilor având ca obiect protejarea interesului legitim public;
  • reglementarea acţiunii introduse de autoritatea emitentă împotriva propriilor acte (Art.1 alin.6, din Legea contenciosului administrativ);
  • calitatea procesuală activă în litigiile având ca obiect actele Curţii de Conturi;
  • admisibilitatea cererilor formulate de primari împotriva consiliilor locale şi viceversa;
  • calitatea procesuală activă a „organismelor sociale” interesate, cu privire specială asupra litigiilor de natură urbanistică;
  • posibilitatea prefecţilor de a contesta contractele administrative încheiate de autorităţile locale;
  • statutul „terţului vătămat” şi regulile procedurale pe care trebuie să le respecte;
  • invocarea dispoziţiilor art. 9 din Legea contenciosului administrativ.

Soluţiile care vor fi propuse faţă de aceste probleme de drept au avantajul de a avea o triplă legitimitate:

  1. aparţin unuia dintre „autorii” Legii contenciosului administrativ şi a Legii nr. 262/2007 de modificare a Legii contenciosului administrativ;
  2. sunt formulate de un cadru didactic al celei mai prestigioase facultăţi de drept din România (Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti), titular al cursurilor de „Contencios administrativ” şi „Drept administrativ”;
  3. au în spate o experienţă avocaţială semnificativă în domeniul contenciosului administrativ, în calitate de membru al Baroului Bucureşti.

Important! Seminarul se doreşte a fi caracterizat, în primul rând, prin interactivitate între speaker şi participanţi. În consideraţia acestui fapt, participanţii vor putea să fomuleze şi să înainteze organizatorilor (pe e-mail), înainte de seminar, un număr de maximum 3 probleme de drept (în legătură cu tematica) pe care doresc să le pună în discuţie. Prin raportare la timpul disponibil, acestea vor fi selectate şi dezbătute în cadrul seminarului, alături de alte întrebări care vor putea fi formulate şi ad hoc.

„După mai mult de 10 ani de la intrarea sa în vigoare, Legea Contenciosului Administrativ rămâne în continuare pentru mulţi practicieni (inclusiv avocaţi, judecători, consilieri juridici) dificil de ”dezlegat”, fapt explicabil prin multitudinea de soluţii inovatoare pe care le-a propus, mai ales în urma modificărilor survenite în cursul anului 2007, dar şi prin diversele „capcane” pe care le relevă în prezent, în special după adoptarea noului Cod de Procedură Civilă.”

La problemele ridicate de textele acestei legi s-au adăugat cele privind aplicarea dispoziţiilor din legi speciale de natură administrativă (Legea Curţii de Conturi nr. 94/1992, ordonanţele privind contractele de achiziţii publice şi concesiuni ş.a.), multe derogatorii în privinţa calităţii procesuale, obiectului acţiunii în contencios administrativ, termenelor, competenţei, soluţiilor etc., dar şi cele generate de spinoasa chestiune a compatibilităţii dreptului comun (civil şi procedural civil) cu specificul litigiilor administrative.

Astfel, în paralel cu aplicarea Legii nr. 554/2004, au operat numeroase modificări la nivelul dreptului civil şi procedural civil (culminând cu intrarea în vigoare a noilor Coduri) care şi-au lăsat amprenta şi asupra instituţiei contenciosului administrativ, chiar dacă nu neapărat într-un mod pozitiv, fiind de notorietate faptul că Noul Cod de procedură civilă nu conţine soluţii compatibile pe deplin cu materia contenciosului administrativ (de exemplu, regimul căilor de atac).

Indiferent de „poziţia” pe care se situează practicienii în domeniu (avocaţi ai persoanelor vătămate, consilieri juridici ai autorităţilor publice pârâte, judecători învestiţi cu o anumită cauză sau chiar procurori care se implică în litigii administrative), calitatea procesuală activă rămâne una dintre cele mai disputate probleme de drept, fiind în strânsă legătură şi cu cerinţa vătămării unui drept subiectiv sau, după caz, a unui interes legitim privat ori public prin actele administrative ilegale.

De aici şi lista foarte „generoasă” de „subiecte de sesizare” pe care art. 1 din Legea nr. 554/2004 o reglementează, începând de la persoanele de drept privat (e.g.: clasica persoană vătămată – „destinatarul” actului administrativ unilateral, terţul vătămat, cocontractantul din contractele administrative) şi terminând cu autorităţi publice care se pot manifesta în cadrul unei acţiuni de contencios obiectiv (e.g.: acţiunile prefectului, cererile Ministerului Public având ca obiect acte normative, acţiunile altor autorităţi publice prin care se invocă aspecte care ţin de „interesul legitim public”, acţiunile promovate de ONG-uri) sau chiar de contencios subiectiv (e.g.: acţiunile Avocatului Poporului sau ale Ministerului Public prin care se urmăreşte protejarea unui drept subiectiv invocat de un cetăţean). Fiecare dintre aceşti potenţiali „reclamanţi” urmează reguli specifice de formulare a acţiunilor în contencios administrativ (petite posibile, condiţii de admisibilitate, termene, soluţii etc.), unele chiar mai „exotice” [cazul art. 1 alin. (6) sau al art. 9 din Legea contenciosului administrativ], ca atare o riguroasă cunoaştere a dispoziţiior legale în materie este absolut necesară.

Textele care tratează „calitatea procesuală” în Legea contenciosului administrativ, nu sunt, întotdeauna, lesne de înţeles, un obstacol suplimentar constând în faptul că unele repere nu se regăsesc la art. 1, ci sunt dispersate în alte articole din lege (cum ar fi art. 2 sau art. 9).

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: