Cuvant inainte – la monografia Dreptul european al contractelor. Realităţi. Influenţe. Domeniu de aplicare

Cuvânt înainte

la monografia Dreptul european al contractelor. Realităţi. Influenţe. Domeniu de aplicare, C. H. Beck, 2013, Gina Orga-Dumitriu

Mihai Sandru

Conferinta de lansare a volumului, 29 mai 2013, Academia Română

Dreptul european al contractelor este o creaţie nouă, în cea mai mare parte a idealiştilor (dezinteresaţi) – în mare parte a teoreticienilor – precum şi a practicienilor (interesaţi); în ultima categorie îi includem în primul rând pe funcţionarii europeni şi mai apoi practicienii propriu-zişi, judecători şi avocaţi. Nu am putea afirma că universitarii nu sunt atraşi de acest proiect doar de idealul unei „păci eterne”, ci şi de „proiectele” în care Comisia Europeană a investit strategic; în acest sens, nu am putea să nu amintim cele peste 15 tipuri de proiecte, unele mai cunoscute după numele celor ce le-au coordonat.[1] Această distincţie de colaborare pentru construirea a ceva ce este un puzzle nu poate să nu ducă la ratăcire intelectuală şi nu aibă consecinţe practice. Această multistratificare provine din eforturile Uniunii Europene de a crea nu doar pârghii economico-juridice, de tipul „libertăţilor”, ci şi instrumente juridice adecvate. Aşadar, orice efort de „administrare” a acestui domeniu este unul de contrucţie, nu doar o încercare epică.

Literatura juridică  în materia dreptului european al contractelor se poate caracteriza printr-o desfăşurare temeinică a resurselor argumentative, a ideilor comparativiste, a principiilor dreptului internaţional privat (şi a multiplelor evoluţii juridice în cadrul Uniunii Europene), a relaţiilor nu tocmai coerente cu unele reguli privind protecţia consumatorului şi nu în ultimul rând a elaborării de teorii şi proiecte.

Competenţele Uniunii Europene rămân neschimbate în materie, nici modificările aduse de Tratatul de la Lisabona nu ne îngăduie să ne încredem într-o finalizare apropiată a acestui „proiect”; evoluţiile, care sunt vădite, pun în evidenţă rolul activ al Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

Iniţial, intervenţiile instituţiilor Uniunii au avut în vedere armonizarea sectorială, în domeniul contractelor încheiate de consumatori. Directivele adoptate constituie punctul de legătură între stadiul incipient al reglementării contractuale, evoluţia jurisprudenţială a Curţii de la Luxemburg şi propunerile Comisiei pentru elaborarea unui cadru uniform în materie civilă, în special a contractelor. Unificarea regulilor privind conflictele de jurisdicţii şi conflictele de legi aplicabile obligaţiilor contractuale (prin „comunitarizarea” convenţiilor de drept internaţional privat şi adoptarea Regulamentelor Bruxelles I şi Roma I) au consolidat un al doilea pilon al dezvoltării acestui domeniu. Dezbaterile au devenit şi mai animate pe fondul vehiculării de către doctrina juridică europeană a oportunităţii unui drept comun european în materie contractuală şi al elaborării unor ample proiecte academice propuse în scopul uniformizării. Reacţiile instituţionale la nivelul Uniunii nu s-au lăsat mult timp aşteptate: comunicările Comisiei din anii 2001-2004 evidenţiază limitele abordării sectoriale şi voinţa de sistematizare în jurul acquis-ului comunitar în dreptul contractelor şi, ulterior, a Cadrului comun de referinţă, iar rezoluţiile Parlamentului European privind dreptul european al contractelor denotă o viziune cu adevărat îndrăzneaţă. Iniţiativele politice privind reformarea acquis-ului consumerist (care au cunoscut un succes parţial prin adoptarea relativ recentă a Directivei privind drepturile consumatorilor din 25 octombrie 2011) şi promovarea unor mecanisme juridice compatibile cu pluralismul juridic (metoda instrumentului opţional părând a avea, în condiţiile rezistenţei statelor membre faţă de armonizarea completă, valoarea unei noi paradigme) exteriorizează nevoia de coerenţă şi transparenţă a acţiunilor legislative întreprinse în domeniu.

Diversitatea instrumentelor care, în prezent, alcătuiesc dreptul european al contractelor (aparţinând dreptului pozitiv european şi unui drept transnaţional de origine savantă) şi, nu mai puţin, schimbările discursului politic contribuie la caracterul deloc facil al demersului ştiinţific asupra subiectului. Receptivă la preocupările manifestate în literatura noastră juridică (şi concretizate în publicarea unor articole în revistele de specialitate) şi mai ales la ultimele evoluţii politice şi juridice în materie, autoarea şi-a asumat curajul unei viziuni monografice având valoarea unei premiere în doctrina noastră. Originalitatea abordării este dată de tripla perspectivă în care cercetarea apare ca fiind legitimată: dimensiunea comparativă, normativă şi prospectivă.

Nefăcând economie de o interpretare comparativă şi, mai ales, luând în considerare faptul că dreptul contractelor rămâne profund ancorat în tradiţiile juridice naţionale, sunt descrise trăsăturile specifice ale noţiunii de contract în tripla manifestare rezultată din triada Contrat – Vertrag – Contract şi a elementelor reprezentative pentru abordarea continentală, respectiv de common law în materie contractuală. Observaţiile comparative reliefează nu doar tendinţa de deconstrucţie a conceptelor naţionale ale contractului operată de „codificările” doctrinare ci şi recunoaşterea bunei-credinţe drept aportul tradiţiei continentale, respectiv a aşteptărilor rezonabile ale creditorului drept contribuţia common law-ului la dreptul european al contractelor.

Dimensiunea normativă prilejuieşte afirmarea concepţiei proprii privind „europenizarea” progresivă a dreptului contractual sub influenţa libertăţilor de circulaţie asupra regimurilor naţionale contractuale, prin armonizarea minimală sau completă realizată prin fasciculul de directive consumeriste, respectiv unificarea normelor conflictuale prin instrumentele de drept internaţional privat european.  În alţi termeni, dimensiunea normativă descrie dreptul european al contractelor în forma sa actuală caracterizată de eterogenitate şi incompletitudine.

În fine, o dată descris ceea ce reprezintă azi dreptul european al contractelor, dezvoltările din ultimul titlu evaluează direcţiile viitoare de dezvoltare în materie prin raportare la ultimele acţiuni politice şi iniţiative legislative, cu referire specială la consultarea lansată de Cartea verde din 1 iulie 2010 privind opţiunile de politică în perspectiva unui drept european al contractelor pentru consumatori şi întreprinderi, propunerea de Regulament privind un instrument opţional în materie de vânzare din 11 octombrie 2011 şi raporturile pe care le-ar întreţine, în varianta adoptării, cu Directiva 2011/83. Autoarea nu ezită să formuleze aprecieri critice asupra opţiunilor de politică vehiculate cu privire la «conţinutul material al instrumentului de d.e.c.» (pentru a reproduce terminologia utilizată de Comisie), susţinând nerealismul conceperii în viitorul apropiat a unui unic şi complet instrument de d.e.c. precum şi artificialitatea ideii că instrumentul s-ar putea limita exclusiv şi în mod independent doar la teoria generală a contractului. Tehnica instrumentului opţional este apreciată, în general, pozitiv; acest punct de vedere a fost, de altfel, exprimat de autoare chiar înainte de iniţiativa legislativă a Comisiei din 11 octombrie 2011, mai exact cu prilejul comunicării contribuţiei (redactate în coautorat) la consultarea europeană mai sus menţionată. Totuşi, pentru ipoteza în care d.c.e.v. ar deveni o realitate sprijinită politic, observaţiile realiste privind asigurarea unui nivel adecvat de protecţie a consumatorului nu pot fi ignorate.

Sunt doar câteva premise ce anticipează conţinutul lucrării, îi recomandă lectura şi invită, desigur, la reflecţie şi dezbatere.


[1]Ewoud HONDIUS, Fifteen Years of European Private Law. At the Occasion of the 15th Birthday of the Trento/Torino Common Core of European Private Law Project, în RRDC nr. 6/2009, p. 55 şi urm.


prof. univ. dr. Mihai ŞANDRU

* cuvânt înainte la volumul Dreptul european al contractelor. Realităţi. Influenţe. Domeniu de aplicare, C. H. Beck, 2013, Gina Orga-Dumitriu

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

<span>%d</span> blogeri au apreciat: