Legisprudenta – libertate, politica si drept

In revistele (juridice) romanesti au inceput sa apara articole semnate de autori straini, fie traduceri, fie scrise pentru revistele noastre.

In revista Studii de Drept Romanesc, editata de Institutul de Cercetari Juridice al Academiei Romane, nr. 3-4/2006, a aparut un articol semnat de Luc J. Wintgens, referitor la raportul dintre politica si legislatie („Legisprudenta-studiu pentru o noua teorie a legislatiei”). Articolul este o traducere din Ratio Juris, revista publicata de Blackwell.

Autorul este binecunoscut in domeniul teoriei dreptului promovand ideea legisprudentei prin carti, cursuri si articole.

Autorul subliniaza ca separarea dreptului de politica are un motiv politic (a se vedea si: Kelsen, Doctrina pura a dreptului).

„Mai precis, separarea s-a produs pe temeiuri epistemologice, care au condus la disimularea deciziilor si alegerilor politice facute. Drept urmare, domeniul valorilor atat politice, cat si morale este structurat pe o baza <<neutra>>, fapt ce a impiedicat elaborarea unei teorii rationale a legislatiei.” (p. 237-238)

Autorul analizeaza cele trei axe ale filosofiei moderne, respectiv proiectul epistemologic – rezultat din epistemologizarea filosofiei, axa politica – intemeiata pe constructia statului si axa morala – intemeiata pe libertatea individului. (Prezentarea modelului fundamental al contractului social este urmat de o paranteza interesanta, care ar fi trebuit intemeiata pe datele originare si nu pe editii moderne: „Hobbes, 1996; Rousseau, 1964, Locke, 1963, Kant, 1983”).

Autorul defineste legalismul prin imbinarea a cinci trasaturi:  reprezentationism, atemporalitate, instrumentalism disimulat, etatism si metoda aplicata in studierea dreptului.

„Legalismul este interesat sa excluda orice forma de teoretizare asupra legislatiei, intrucat legislatia tine de politica, iar politica este bazata pe alegeri” (p. 241). Consecinta ultima a acestei asertiuni este ca suveranitatea nu-l constrange pe legiuitor (asa cum este constrans judecatorul), iar Constitutia este doar un program si nu o obligatie juridica pentru legiuitor…

„Legisprudenta este teoria rationala a legislatiei, constand in elaborarea ideii de libertate, ca principium.” (p. 246)

In ultima parte a eseului, autorul analizeaza pe larg principiile legisprudentei:

– principiul alternativitatii – „o limitare externa a libertatii se justifica in calitate de alternativa la esecul sau lipsa interactiunii sociale” (p. 246);

– principiul densitatii normative;

– „principiul impactului normativ impune justificarea impactului normativ al limitarilor libertatii” (p. 248);

– principiul temporalitatii – crearea normelor de drept este legata de conditiile istorice (p. 249);

– principiul coerentei (p.251).

Traducerea textului, fidela textului originar si fluida, apartine lui Mircea Cojanu.

 

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: