Bibliografie Free Movement of Companies

Incercam o bibliografie exhaustiva (!).

Cauzele

Überseering BV c. Nordic Construction Company Baumanagement

Doctrina

Behrens, ‘Das Internationale Gesellschaftsrecht nach dem Überseering-Urteil des EuGH und den Sclussanträgen zu Inspire Art’, 23 IPRax (2003) pp. 193. (citat aici)

Horst Eidenmüller, Wettbewerb der Gesellschaftsrechte in Europa, 23 ZIP (2002) pp. 2233. (citat aici)

Andrea J. Gildea, Überseering: A European Company Passport, Brooklyn Journal of International Law, vol. XXX, nr. 1/2004 [disponibil integral aici]

Klaus Heine, Regulatory Competition between Company Laws in the European Union: the Überseering Case, Intereconomics, Mar/Apr2003, Vol. 38 Issue 2

Oliver Heinsen, European Law: Dual Resident Corporations - Uberseering BV., Mondaq Business Briefing, 13-MAY-02

Leible and Hoffmann, Überseering” und das (vermeintliche) Ende der Sitztheorie, 48 RIW (2002) pp. 925.  (citat aici)

Stefano Lombardo, Conflict of Law Rules in Company Law after Überseering: An Economic and Comparative Analysis of the Allocation of Policy Competence in the European Union, European Business Organization Law Review (EBOR) (2003), 4: 301-336, Cambridge University Press.

 Lutter, Überseering” und die Folgen, 58 BB (2003) pp. 7.  (citat aici)

Wulf-Henning Roth, From Centros to Ueberseering: Free Movement of Companies, Private International Law, and Community Law, International and Comparative Law Quarterly, Volume 52, Number 1, January 2003 , pp. 177-208(32).

Wulf-Henning Roth, Internationales Gesellschaftsrecht nach Überseering, 23 IPRax (2003) pp. 117.  (citat)

Schanze and Jüttner, Anerkennung und Kontrolle ausländischer Gesellschaften - Rechtslage und Perspektiven nach der Überseering-Entscheidung des EuGH, 48 AG (2003) pp. 30. (citat)

Schulz and Sester, ‘Höchstrichterliche Harmonisierung der Kollisionsregeln im europäischen Gesellschaftsrecht: Durchbruch der Gründungstheorie nach “Überseering”’, 13 EWS (2002) pp. 545.  (citat)

Frank Wooldridge, Überseering: Freedom of Establishment of Companies Affirmed, European Business Law Review, May/Jun2003, Vol. 14 Issue 3

Eddy Wymeersch, The Transfer of the Company’s Seat in European Company Law, ECGI Law Working Paper N°. 08/2003 and 40 CMLR (2003) pp. 661. (*)

IN CONSTRUCTIE

Uberseering

Speţa Überseering BV c. Nordic Constriction Company Baumanagement are un caracter aparte în lista practicii de la Luxemburg în materia libertăţii de stabilire

Faptele. Printr-o ordonanţă a Curţii Federale de Justiţie din Germania (Bundesgerichtshof), din 30 martie 2000, parvenită curţii la 25 mai, au fost puse, în aplicarea art. 243 TCE, două chestiuni prejudiciare cu privire la interpretarea art. 43 şi 48 TCE (par. 1). Aceste întrebări au fost ridicate în cadrul unui litigiu în care părţi erau Überseering BV, societate olandeză, înmatriculată la 22 august 1990 în registrul comerţului din Amsterdam, respectiv, Nordic Construction Company Baumanagement GmbH (în continuare NCC), societate stabilită în Germania, litigiu care se referea la unele vicii de executare a unui contract încredinţat de Überseering lui NCC (par. 2). Codul de procedură civilă german prevede că partea care nu are capacitate nu poate sta în justiţie şi cererea acesteia va fi respinsă ca inadmisibilă. Potrivit art. 50 par. 1 se bucură de capacitatea de a sta în justiţie toate persoanele, inclusiv societăţile, care au capacitate juridică, adică sunt titulare de drepturi şi obligaţii (par. 3). Potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Federale din Germania, aprobate de doctrina dominantă, capacitatea juridică a unei societăţi este apreciată conform dreptului aplicabil sediului efect (Sitztheorie, teoria sediului), prin opoziţie cu teoria sediului unde societatea a fost înmatriculată (Gründungstheorie), după care capacitatea juridică este determinată conform dreptului statului unde societatea a înmatriculată. Această regulă se aplică tuturor societăţilor, chiar dacă au fost constituite în alt stat dar care şi-au mutat în efectiv sediul în Germania (par. 4). În măsura în care capacitatea juridică a unei asemenea societăţi este apreciată din perspectiva dreptului german, societatea reclamantă nu poate fi titulară de drepturi şi obligaţii, nici să facă parte dintr-o procedură judiciară (par. 5). În octombrie 1990, Überseering a achiziţionat un teren situat în Düsseldorf (Germania) pe care l-a utilizat în scopuri profesionale. Prin contractul încheiat la 27 noiembrie 1992, Überseering a încredinţat lui NCC renovarea unui garaj şi a unui motel construite pe acest teren. Lucrările au fost executate, dar Überseering a evidenţiat anumite vicii în executarea lucrărilor de zugraveală (par. 6). În decembrie 1994, doi resortisanţi germani, cu domiciliul în Düsseldorf au achiziţionat în totalitate părţile sociale ale societăţii Überseering (par. 7). După ce au solicitat – fără nici un răspuns concret – societăţii NCC repararea viciilor apărute în executarea contractului, Überseering, în 1996, în baza contractului, a deschis o acţiune la Landgericht Düsseldorf, cu scopul de a-l condamnda pe NCC la plata sumei de 1.163.657,77 DM (mărci germane), dobânzi, daune interese cu titlu de reparaţii pentru viciile apărute în lucrarea executată (par. 8). Acţiunea a fost respinsă de Tribunal, soluţia de respingere, fiind menţionată şi de Curtea de Apel (Oberlandesgericht Düsseldorf). Potrivit constatărilor acestei din urmă instanţe, Überseering şi-a transferat sediul efectiv la Düsseldorf, din momentul în care părţile sale sociale au fost achiziţionate de cetăţeni germani. Curtea de Apel Düsseldorf consideră că, în calitate de societate olandeză, Überseering nu are care capacitate juridică în Germania şi, în consecinţă, nu poate fi parte în justiţie (par. 9). În consecinţă Oberlandesgericht Düsseldorf a considerat acţiunea inadmisibilă. Soluţia a fost atacată la instanţa supremă (par. 10). Trebuie menţiont că în paralel cu procedura actuală, Überseering a fost, în aplicarea unor reguli de drept german, neprecizate, parte în acţiuni, în calitate de pârâtă. Ea a fost condamnată de către Landgericht Düsseldorf la plata diferenţelor de onorarii către arhitecţi, în virtutea faptului că societatea era înscrisă, de la 11 septemebrie 1991, în registrul funciar din Düsseldorf, ca proprietară a terenului pe care s-a construit garajul şi motelul, renovate de către NCC (par. 11).