Dreptul comunitar al afacerilor. blog

succint & de substanta, nasha? ce-o fi vrut a spune persoana cautatoare… poate ne comunica si noua; ne straduim s-o ajutam. si banuim ca e interesata de iq-ul comunitar (sic!).

Ei, bine, dorind sa luminam poporu’ (si el, culmea, in acest secol al vitezei & al progresului pe toate planurile (sic!), nu(mai) zace in intunerec (sic! iarasi)), propunem astazi, in ton, in timbru & in acord un exemplu mai mult decat pertinent, scrisoarea (electronica, desigur) a unui invatzacel (sic!) catre profesoru’ sau; redam in continuare misiva, cu mentiunea ca sublinierile ne revin.

“Buna ziua domn prof , ce note sa-u luat?asa in mare?Se poate sa imi spuneti eu [anonimizat] cat am luat?Am fost prezent curs de curs si m-am straduit sa fac cat se poate de bine la exam , am facut subiectele 1+2 si putin la 3 si sunt curios cat am luat….cred ca aveti o lista a notelor nu?am scris 2 pagini , si am scris nu prostii ci exact pe importanta acelor cauze , sper ca nu va drnjz dar sunt curios cat am luat la examenu de luni , credeti-ma am scris ce era mai important si nu copiat ca altii , cred ca-ti vazut din lucrarea mea ca nui chiar copiat ci am si gandit se poate sa-mi spuneti si mie nota?sper cam luat peste 5 totusi sub 1+2 le-am facut bine m-am verif acsa , astept mailu dvstra , o seara buna domn profesor”

Prin urmare, vedeti sublinierile; tonul cald, direct, usor patetic (nu, nu in sens de “jalnic”), emfaza, dorinta de mai bine (adica de progres, cine nu doreste azi progresul?!)… totul, de la “drnjz” pana la cunoscutul salut “o seara buna”… Of, formula aceasta, implementata in limbagiu nost (sic!) se poate asorta/asezona/impana la orice: la zi, la noapte, la saptamana, la luna sau la minut etc.

Si atunci, ne mai miram ca scoala nu mai scoate nimic? Ca avem numai fonfi, gusati etc.? (si nu suferinti cu glandele…) Ca astazi orice poate avea acces la “educatie” (alt barbarism) fara sa invete ceva?

De aceea, intre filosofi (intr-adevar, foarte multi & la moda, care mai de care mai postmodern) si canibali, exista si caliban. Care poate fi expert cu expertiza, functionar, amploaiat, avocat etc. Cu tupeu si cu cv! Cu specializari, masterate etc.

Scuzati titlul, insa il veti intelege dupa ce veti parcurge cele de mai jos. Intr-o revista de profil a aparut un articol mai putin obisnuit (ideologic, ideatic al respectivei publicatiuni, desigur) – se cheama “Mediul si procedura de infringement” (sic!). Ati priceput, prin urmare, ca este vorba despre un articol “pe” (sic!) Uniunea Europeana.

Nu cunoastem cine a elaborat aceasta prezentare, insa ea merita discutata mai amplu in cele ce urmeaza (textul in rosu este originalul, comentariile sunt ale noastre). Contributia este valoroasa nu numai prin ceea ce spune, ci, mai ales, prin ceea ce lasa sa intelegem. In orice caz, este o mica perla de popularizare.

In cele ce urmeaza ne veti permite, poate, sa recurgem la parafrazarea unui barbarism din ce in ce mai frecvent uzitat (de ce oare? sa fie de vina nestiinta?) prin literatura noastra de specialitate. Este vorba despre “infringement“‘; propunem “romanizarea” termenului, pentru a curma chinul desemnarii unui termen “fensi” in gradiul neaos. Desigur, traducerea dezirabila ar fi “procedura de constatare a neindeplinirii obligatiilor de catre un stat membru”. Na, am zis-o si p-asta…

Prin urmare, sa purcedem:

Procedura de infringement (“non communication infringement procedurei) consta in orice actiune declansata impotriva unui stat membru al Comunitatii Europene care nu-si indeplineste obligatiile asumate in urma semnarii Tratatului Uniunii Europene sau prin legislatia comunitara secundara (reprezentata prin directive, regulamente, decizii).

Asadar, ati priceput ca e vorba despre infringentimizarea unui stat membru al Uniunii care… Ma rog, va dati seama ca e posibil ca pe scaunul de coafor ori in interludiul unei discutii despre filosoful postmodernismului tarziu Louis Vuitton sa se iste grave intrebari pentru persoana care citeste o astfel de afirmatie?

Iarasi o cascada de afirmatii chinuite. Notificarea nu reprezinta singura ipoteza de infringentimizare a tzarii noastre sau a tarilor altora. E posibila infringentimizarea si pentru aplicarea incorecta/incompleta a iq-ului (sic!) comunitar, de exemplu. Notificarea catre Comisia Europeana poate fi omisa (na, mai uita si autoritatile nationale “responsabile” (sic!) - se tot intampla si prin alte state membre, mai vechi, chiar), insa respectivul stat poate aplica, intr-o forma sau alta, dreptul comunitar, caz in care, totusi, statul vinovat (sic!) va fi infringentimizat. Asa stau lucrurile.

Trecem succint peste formularea “termene stabilitate” (?) si ne gandim la Pactul pentru stabilitate & crestere…
In cazul in care Romania nu-si respecta obligatiile, va fi sanctionata prin procedura de infringement.

A treia oara cand se reia aceeasi idee in procesul ideatic mai amplu… Deja permanentul s-a facut coaja (dupa ce s-a incretzit) pentru curiosul lector… Gandul lui poate zboara spre filologul Versace. Sau poate spre Florenta, nu, nu la Ufizzi, ci la Ady Mouthou.
Masurile pe care le pot aplica responsabilii comunitari pot fi foarte drastice, de tipul: inchiderii instalatiilor neconforme cu standardele europene, pierderii fondurilor alocate pentru unele proiecte din domeniul managementului deseurilor, inchiderii Gradinilor Zoologice care nu indeplinesc criteriile de calitate cerute, sistarii activitatii agentilor economici care nu respecta managementul deseurilor etc.

Mda, enumerarea este chiar dadaista; cunoasteti modalitatea de creatzie a respectivului curent: se ia un text dintr-un ziar, se decupeaza bucatile continand cuvinte, se amesteca (intr-o caciula, intr-un sac, intr-o punga biodegradabila, sa fie in ton cu “preocuparile actuale dă mediu” (sic!)) precum la 6/49, se extrag bucatile si se alcatuiesc fraze. Un fel de telefonul fara fir.

De unde intelegem ca instalatiile de deseuri si gradinile zoologice (termen scris fara majuscula pentru ca e substantiv comun) se inchid chiar de Uniunea Europeana… poate chiar sub forma unei blocade intr-o infringentimizare continua…

Motivul e simplu: nu sunt la “standardele europene”. Bine, bine, astazi citim/vedem peste tot ca se tinde spre “standarde europene”: de la productia de caltabosi pana la scolile de soferi care ofera lectii de condus la aceleasi standarde.  Evident ca daca Eugen Lovinescu ar mai fi trait astazi ar fi devenit, la randul sau, intr-un plan mai elevat, desigur, adeptul “standardizarii” permanente. Sau nu?

Iata cum, vrand, nevrand, Romania va raspunde in cazul in care nu-si va respecta angajamentele asumate prin Tratatul de Aderare la Uniunea Europeana.

Biata locutiune “vrand, nevrand” a fost violentata semantic: ar vrea tarisoara noastra sa raspunda? sau n-ar vrea? That is ze question.

Termenele sunt fixate, obligatiile sunt foarte clare, sectoarele cele mai vizate de procedura de infringement sunt prestabilite, astfel incat autoritatilor romanesti, cu ajutorul cetatenilor, nu le mai ramane decat sa le respecte.

A, am priceput; aici se face apel la simtul civic al intregului popor… in frunte cu… (ptiu!). Domeniile astea de infringentimizare sunt un fel de sabia lu’ Damocles din filmul “300″ cu baietii aia gen chippendales. Cum sunt prestabilite? Precum predestinarea in doctrina calvina? Nu, nu Calvin Klein ori Lacoste.

Oricum, fraza respectiva e de genul “noapte buna, copii”… adica, puteti dormi, toate sunt la locul lor: si termenele, si obligatiile, si sectoarele… mai ramane de “antamat” (sic!) doar elanul popular. Ca daca nu… vine infringentimizarea pe capul cetateanului…

Acum, ne permitem sa dam o sugestie auctorelui: poate elibereaza poporul muncitor de povara respectarii nemijlocite a sarcinilor trasate, atat in lupta cu poluarea factorilor de mediu (sic!), cat si cu incalzirea globala/globalista, avand in vedere “particularii”, in sens de, sa zicem, agenti economici. Adica, sa se mentzina in targhet sau in trend…

Sa ne ferim de procedura de infringement pentru ca, de fapt, ea inseamna o nota mica la materiile la care Romania mai are inca de recuperat.

… totusi. Dincolo de aceste metafore cu premiantul clasei (Ioropa e clasa, Romania e codasu’) ori de o fenomenogie a gandirii romanesti actuale privind misterium tremendum-ul “temelor nefacute pă plan intern”, este bine sa cunoastem (inclusiv auctorele) ca nu e vorba atat de note proaste, cat de amenzi colosale. Platite de statul infringentimizat Comisiei Europene. Si penalitati, care se percep pana la remedierea situatiei constatate… de catre Curtea de Justie a Comunitatilor Europene. Ca uitam, aproape, sa precizam cine trebuie sa infringentimizeze statele “codase”… “ca sa nu mai ramaie repetente”.

PS. revista respectiva are, totusi, si articole interesante, precum cel despre Sfantul Pahomie cel Mare.

In trecutul recent, pe blogul de fata, am mai luat in discutie aceasta institutie a “procurorului general”… De unde o fi aparut aceasta denaturare monstruoasa de sens, nu stim. Si, in fond, nici nu ne preocupa.

Ceea ce este insa realmente interesant este ca inclusiv celebrul dictionar online, la care apeleaza tot omul (n-asha?), a strecurat aceasta perla. Bine, veti spune, elitistii nu se informeaza de pe wikipedia. Totusi, in post-modernismul (tarziu?) pe care il traversam, respectiva modalitate de informare se practica si la case dintre cele mai mari.

Asadar, citatul in cauza:

“În finalul acesteia procurorul general formulează cererile finale, în care sugerează sentinţa ce va fi pronunţată, fără însă ca CEJ să fie obligată să ţină cont de aceste sugestii” (sic!). sursa.

PS. la o cautare mai atenta, aceeasi notiune ad-hoc se regaseste si pe alte site-uri.

Ei bine, veti spune: care e legatura intre toate acestea? S-a tot discutat despre emo etc. etc. Pe noi, pana la urma, nu ne privesc astfel de situatii. Si totusi, in ziarul de larga respiratie intelectuala, morala, dar mai ales estetica denumit “Libertatea” (nr. din 21 mai a.c.), printre atatea fotografii cu femei mai mult sau mai putin imbracate, a aparut o fraza care valoreaza (poate) mai mult decat “expertiza” multor agenti & propagandisti egalitaristi. Ea suna astfel:

Ana, 17 ani: ‘Se spune ca tinerii emo sunt bisexuali si ca adora saruturile intre persoane de acelasi sex. Eu cred ca pana la urma e vorba de un teribilism specific varstei. Si eu m-am sarutat cu o fata si a fost foarte distractiv! Unii emo fac asta chiar pentru a elimina discriminarea’

Genial, nu?! Trecand peste faptul ca in discursul multora, ca si in gandirea acelorasi, discriminarea e ceva a priori ”nasol”, “nashpa” etc. etc., se vede treaba ca unii, mult mai in varsta decat fetita Ana, care, apreciem noi, e nevinovata, confunda nediscriminarea cu absenta gandirii… Cand de fapt, discriminare, in sensul originar al cuvantului, insemneaza discernamant.

Acum, ne intrebam noi: pe cand se va crea si la noi o jurisprudenta (practica judecatoreasca) pentru “ranforsarea” sau “reinforsarea” (sic!) principiului nediscriminarii pe temeiurile mentionate, stiind ca un astfel de principiu creeaza un efect direct orizontal, adica poate fi invocat in litigiile dintre persoane de drept privat (sau – particulari)…

Chiar asa, sunt doua cautari recente pe blogul nostru. Una din doua: fie ar trebui sa facem un blog de edificare, adica de cultura generala, fie ea si juridica, fie ar trebui sa-i trimitem pe acesti curiosi spre zidirea lor intr-una din facultatile “sistemului educatzional” romanesc pentru a “performa”…

Asadar:

1. “ce inseamna jurisprudenta“; ei grea intrebare… pe coltul indoit al acestei notiuni s-au scris tomuri, inca din vechime… si noi nu ne-om apuca sa facem teorie aici, pentru obraze subtiri… asa ca trimitem la varianta a doua, enuntata anterior, ori macar la un volum de TGD…

Sau: “Jurisprudentia est divinarum atque humanarum rerum notitia“…

2. Nu e nici Marx, nici Engels si nici chiar Lenin (adica Ulianov, sau cum scriu occidentalii Oulianoff…), ci, intr-adevar, Max Planck… sau, pe numele lui complect (sic!) Max Karl Ernst Ludwig Planck, adica laureat al Premiului Nobel pentru fizica, campionatul 1918 (*). Daca nu ma credeti, bagati o cautare pe wikipedia sau pe siteul institutului infratit cu institutul german care poarta numele savantului (*), institut ce functioneaza in cadrul Universitatii Vanju Mare (*).

Bietul de el a luat premiul Nobel pentru stiinta, iar nu pentru niscaiva racituri globaliste ori alte subiecte post-moderne politizate.

Da, mai sunt cateva aspecte de drept comunitar ce ar trebui clarificate, dupa cum se vede din cautarile “operate” recent.

1.  ”ramurile dreptului eoropean” (sic!); ei, aici e o problema, pt. ca multi vor zice, dom’le, exista drept social european, drept institutional (mai stim si pe aici, pe la noi), drept constitutional (Lenaerts si altii), dreptul comunitar al afacerilor, dreptul mediului etc. etc. Acum e mai putin important, poate. In orice caz, o lucrare solida in materie v-ar putea scoate din incertitudini…

2. “drept comunitar social” (sic!). Ei bine, corect ar fi “drept social european”. Cautati in Tratatul CE “politica sociala” & “politica ocuparii profesionale”, printre altele, si veti avea idee despre ce e vorba, in esenta. Altii adauga si libera circulatie a lucratorilor in aceeasi oala. Oricum, avem o gramada de drept “ioropian” in materie (*).

3. Cat despre “INTEGRARE EUROPEANA RECENZIE CARTE” & “dreptul afacerilor teza” & “referate metoda comunitara” trebuie precizat ca nu “performam” (sic!) asa ceva. Cu o mentiune; despre “metoda comunitara” porniti de la acelasi Tratat CE….

4. In sfarsit, o cautare stranie “dreptul comunitar originar“.

Nu radeti, problema este esentiala; daca in 2008 ne punem inca astfel de probleme, nu ar trebui sa ne mai miram de atatia “specialisti” & “persoane publice” care bat campii…

Cautandu-se aici, pe blogul nostru, sintagma respectiva in forma citata, ne vedem siliti sa raspundem. Asadar, “acquis communautaire” (fr.) insemneaza… dreptul comunitar, alaturi de diversele practici, care intra intr-un proces de consolidare [fapt recunoscut inca din timpuri stravechi, cu ocazia hotararii COSTA/ENEL). Asta succint spus/scris. Sau, ca sa vorbim intr-un alt sens, iarasi cu referire la un concept strain, atat de stiinta de carte a intelectualului absolvent sau in curs de absolvire, cat si, mai general, de bunul simt, notiunea in cauza s-ar putea apropia de asa-numitul “bloc de constitutionalitate“, din dr. constitutional (francez, iarasi) (!)

Pentru o explicatie consistenta, a se vedea, de ex., Denys Simon, Le systeme juridique communautaire, PUF, ce editie doriti…

Apoi, recomand o lucrare recenta, de mare valoare, a drd. Cerasela Kiftelescu, cadru didactic asociat la Universitatea de Inalte Studii de la Strehaia, lucrare intitulata “Dreptul comunitar, intre legenda si deconstructivism“, aparuta la cunoscuta editura “Vanju Mare University Press” (*).