Dreptul comunitar al afacerilor. blog
Reprezentarea partilor in fata instantelor comunitare. Opinie (avizata&studiata)
Scrieti un comentariu
CHRISTOPHER MORCOM, Representation of Parties before the European Court of Justice—Is There a Need for Reform?, European Intellectual Property Review, Volume 31, Issue 5, 2009
Abstract:
Orders under the Courts and Legal Services Act 1990 have designated the Chartered Institute of Patent Agents (CIPA) and the Institute of Trade Mark Attorneys (ITMA) as “authorised bodies” for the grant of rights of audience and litigators’ rights. Duly qualified patent and trade mark attorneys are now placed on the same footing as solicitors. Not so in the European Court of Justice (ECJ), the statutes of which restrict these rights to “lawyers”. Recent Court of First Instance (CFI) decisions have prevented patent and trade mark attorneys from appearing or instructing barristers in cases before the court. This opinion considers the decisions and questions the Court’s interpretation of the word “lawyer”, which appears to ignore the fact that the attorneys have been granted rights under the 1990 Act to act, in essence, as lawyers.
Václav Klaus, punct de vedere asupra Tratatului de la Lisabona
1 comentariu
… prezentat in fata Curtii Constitutionale a respectivului stat.
Speech of the President of the Republic at the Constitutional Court Proceedings on the Lisbon Treaty
“I am at this hearing, because the Constitutional Court asked me to present my viewpoint on the proposal made by the Senate of the Czech Republic Parliament to have the Lisbon Treaty, modifying the Treaty on the European Union and the Treaty Establishing the European Community as agreed in Lisbon on 17 December 2007, examined in order to assess, whether or not it is compatible with the Czech Republic’s Constitution. [...] The Lisbon Treaty thus violates the constitutional principle of the sovereignty of the Czech people.”
Cumparati colorat, dar ecologic. Pe banii statului, adica ai nostri..
2 Comentarii
Parearea mea, ca nu sunt nici economist, nici specialist este ca aceste cumparaturi – achizitii publice – de culoare verde sunt mai scumpe si sunt in avantajul unora.
Ba chiar, incalca actualele reglementari referitoare la concurenta deschisa, ca nu toata lumea are acces la tehnologia green.
Cand se mai voteza Da-ul acela?
Scrieti un comentariu
Vicontele Etienne Davignon a fost comisar CE in perioada 1977-1984. Pentru cine stie, aceasta este etapa tineretii institutiilor, dar cand inca o stanjeneala de pubertate mai adia. Omul stie multe, asa ca discursul de la simpozion nu trebuie sa va mire.
Obligatia solemna!
Vedeti si Conor McMorrow, Ireland set for Lisbon ‘dog house’, Tribune.ie, 5 October 2008
Multumesc pentru atragerea atentiei. Cad banci, trece tratatul, ceva trebuie sa se intample…
Numarul comisarilor. Propunerea d-lui Sarkozy
Scrieti un comentariu
Tratatul de la Nisa [2001] are urmatoarele prevederi, dintre care, cele ce se refera la aplicare raman in coada de peste:
(1) În cazul în care Uniunea va avea 27 de state membre, alineatul (1) din articolul 213 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi alineatul (1) din articolul 126 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice se înlocuiesc cu următorul text:
“(1) Membrii Comisiei sunt aleşi pe baza competenţei lor generale şi oferă toate garanţiile de independenţă.
Numărul de membri ai Comisiei este mai mic decât numărul statelor membre. Membrii Comisiei sunt aleşi prin rotaţie, bazată pe principiul egalităţii, ale cărei modalităţi de aplicare se stabilesc de Consiliu, care hotărăşte în unanimitate.
Numărul de membri ai Comisiei se stabileşte de Consiliu, care hotărăşte în unanimitate.”
Această modificare se aplică de la data intrării în funcţie a primei Comisii ulterioare datei aderării celui de-al douăzeci şi şaptelea stat membru al Uniunii.
(2) După aderarea celui de-al douăzeci şi şaptelea stat membru al Uniunii, Consiliul, hotărând în unanimitate, adoptă:
- numărul de membri ai Comisiei;
- metodele sistemului de rotaţie bazat pe principiul egalităţii incluzând totalitatea criteriilor şi regulilor necesare pentru stabilirea automată a alcătuirii colegiilor succesive, în temeiul principiilor următoare:
(a) statele membre sunt tratate pe criterii de deplină egalitate în ceea ce priveşte stabilirea succesiunii şi a perioadei de timp în care cetăţenii lor sunt membri ai Comisiei; în consecinţă, diferenţa dintre numărul total de mandate deţinute de cetăţenii oricăror două state membre date nu poate fi niciodată mai mare de unu;
(b) sub rezerva literei (a), fiecare dintre colegiile succesive se constituie în aşa fel încât să reflecte în mod satisfăcător diversitatea demografică şi geografică a ansamblului statelor membre ale Uniunii.
Orice stat care aderă la Uniune are dreptul ca, în momentul aderării, un cetăţean al său să fie membru al Comisiei până când se aplică dispoziţiile alineatului (2).
Asadar, trebuie sa avem propuneri, nu noi ca nu ne tine nasu, dar tzarisoara noastra trebuie sa fie precupata de acest fapt. Desi se spune ca membrii Comisiei sunt independenti, totusi se poate vedea foarte bine ca impartirea portofoliilor nu se face la intamplare; in plus, sunt nenumerate dovezi, chiar recente in care comisarii se implica si sunt un element important de intermediare intre Comisie si statele membre.
Romania trebuie sa se preocupe de problema pentru ca nu suntem un stat mic al Uniunii si ar putea avea puterea cuvantului.
Momentul la care se refera Tratatul de la Nisa este 2009 (aviz amatorilor care cred ca 2014 sau 2017, sunt indepartate…) si dl Sarkozy, Presedintele Frantei dar si Presedinte in exercitiu al Uniunii a facut o propunere referitoare la numirea comisarilor.
Propunerea Presedintelui francez este ca tarile care au “o cultura similara si o radacina comuna a limbii” sa aiba acelasi comisar in cadrul noului model al Comisiei Europene.
De unde rezulta ca motto-ul “Unitate in diversitate” presupune ca diversitatea sa fie uniforma.
Asadar, state precum Germania si Austria, ori Marea britanie si Irlanda, or Benelux (dar de ce nu, Franta si Belgia?) vor avea un comisar, acesta dupa ce criterii va numit numai dl Sarkozy stie.
Chiar si categorisiti astfel, se poate ajunge la situati ca un stat foarte faorte mic care nu indeplineste criteriul multiligvistic sa aiba un comisar iar doua state mari sa fie obligate sa numeasca un singur comisar.
In afara de asta, solutia poate dezavantaja direct Irlanda care tocmai a spus un nu Tratatului de la Lisabona si poate fi “avertisment” referitor la comisarul lor.
Ministra de externe austriaca, Ursula Plassnik[*], a spus ca nu poate fi luata in serios propunerea franceza. {Plassnik: “Halbe-halbe-Kommissar” ein “Sommerscherz”}
Mai adaugam, ca toate articole se bazeaza pe surse si nu pe o declaratie, ceea ce insemna ca a fost aruncat acest subiect pentru a se vedea reactia si pentru ca apoi sa se treaca la fapte.
Ziarul Die Welt in care a aparut si stirea prima data spune ca acesata stiere este de fapt inceputul negocierilor (dure) din iunie 2009, fie ca este ratificat Tratatul de la Lisabona fie ca nu.
In orice caz, o solutie trebuie gasita.
Von Christoph B. Schiltz, Hauen und Stechen um die EU-Kommissare, Die Welt, 6. August 2008, 01:43 Uhr
LISBETH KIRK, Sarkozy floats idea of joint commissioners, EUobserver, 7.08.2008
Iulian Anghel, Andreea Magraon, Nicolas Sarkozy relanseaza noul “razboi al comisarilor”, Ziarul Finaciar, 8 august 2008
Urmatoarea etapa, daca se va ajunge aici, va fi aplicarea dispozitiilor Tratatului de la Lisabona, potrivit caruia din 2014 numarul de comisari se reduce automat la 2/3 din numarul statelor membre. Adica 18.
Totusi, ar trebui citit acest articol, care poate avea interpretari serioase, plus ca - din nou – Consiliul poate interveni. Asa mai zic si eu voita populara europeana.
Tratatul de la Lisabona despre numarul comisarilor:
(4) Comisia numită între data intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona şi 31 octombrie 2014 este compusă din câte un resortisant al fiecărui stat membru, inclusiv preşedintele şi Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, care este unul dintre vicepreşedinţii acesteia.
(5) Începând cu 1 noiembrie 2014, Comisia este compusă dintr-un număr de membri, incluzând preşedintele şi Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, corespunzător cu două treimi din numărul statelor membre, atât timp cât Consiliul European nu decide modificarea acestui număr, hotărând în unanimitate.
Membrii Comisiei sunt aleşi dintre resortisanţii statelor membre în conformitate cu un sistem de rotaţie strict egal între statele membre care să reflecte diversitatea demografică şi geografică a tuturor statelor membre. Acest sistem se stabileşte de către Consiliul European, care hotărăşte în unanimitate în conformitate cu articolul 211a din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.
Despre doctorate & mediocritate pentru (neo)bonjuristii postmoderni
Scrieti un comentariu
Articol foarte percutant. Cititi!
Nu vreti un doctorat?
Dan CIACHIR
In urma cu o luna, un ziar constata ca anul trecut au fost sustinute in Romania 3000 de doctorate. Saptamana trecuta, scriitorul Dan Mircea Cipariu arata, in ZIUA, ca aproximativ un sfert din cele aproape zece mii de lucrari de doctorat sustinute in ultimul deceniu la noi sunt plagiate. Nu e de mirare, in tara Elenei Ceausescu si a Elenei Udrea. Dar si a ministrului plagiator Beuran, a protopopului plagiator Ciulei si-al atator amar de “doctori” produsi pe banda rulanta…
Am mai pus aceasta intrebare: ce nevoie are un preot de doctorat? Daca descopera el siragul de matanii al Sfantului Ieararh Calinic de la Cernica sau bastonul mitropolitului Andrei Saguna si redacteaza o teza de doctorat, isi va spovedi si catehiza mai bine enoriasii? Ii sporeste titlul de doctor unui preot credinta in Dumnezeu ori zelul misionar?… Ma indoiesc. Ba s-ar putea ca preotul respectiv sa ajunga sa piarda pe la consultatii si prin biblioteci ore pe care le-ar putea inchina propriilor credinciosi. Important este ca un medic sa isi vindece pacientii sau sa le trateze eficient maselele. Daca are si doctorat, daca sustine comunicari, asta nu-i intereseaza pe bolnavi. Ca si “creatia”, cercetarea stiintifica nu este o activitate de mase, ci una destinata unei minoritati, unei elite profesionale cu reala chemare. Caragiale, Creanga, Arghezi, Sadoveanu, Rebreanu n-au avut decat o scolarizare precara sau minima; nu le-a trebuit mici macar o licenta in filologie pentru a deveni mari scriitori. Nici marii duhovnici romani din secolul trecut, sau sfintii contemporani (Siluan Athonitul), nu s-au batut in diplome si titluri academice… Tot asa si cu vocatiile stiintifice – nu se gasesc pe toate drumurile. In urma cu o suta sau cu cincizeci de ani, un titlu de doctor omologa vocatiile autentice intr-un domeniu si le incununa. Pe urma a venit erodarea, inflatia, demonetizarea… Sa nu se invoce obiceiul pamantului si precedentul anilor de regim comunist. Trebuie amintit si egalitarismul postmodern cu radacini in Luminism, adica in acel curent de idei vital pentru Occident, care isi propunea emanciparea culturala a maselor. Cu gramada absolventilor de liceu si de universitate nu se impaunau numai regimurile totalitare. Il auzeam deunazi elogiind numarul mare de diplome universitare pe un intelectual francez. Raspundea astfel constatarilor unui confrate care deplangea galopanta degradare culturala din tara lor. In ritmul acesta, poate ca peste cateva decenii Academia Franceza va numara cateva mii de “nemuritori”, iar sora ei, Academia Romana, nu se va lasa mai prejos, dandu-i chiar puncte inainte. E usor sa deosebesti, sub raportul valorii, intre un Bentley si un Matiz, intre un stilou Parker si un pix Bic, dar cum mai faci distinctie intre Dumitru Staniloae si protopopul Ciulei cand de numele amandurora se leaga mentiunea de “doctor in Teologie”, chiar daca ultimul l-a plagiat pe cel dintai?!… Titlurile nemeritate de doctor in stiinte, incepand cu cel al Elenei Ceausescu, nu au fost acordate de politruci sau de secretari de partid, ci de oameni cu autoritate in materie care au cedat. E bulgarele pe baza caruia s-a format avalansa. Apoi au venit demonetizarea si inflatia. Astazi este greu sa deosebesti un intelectual autentic de un plagiator sau de un veleitar, deindata ce ambii au acelasi doctorat. In Romania doctoratele s-ar putea vinde in curand, pe Internet, ca biletele de avion si licentele. In lumea postmoderna a “discriminarilor pozitive”, respectiv in tara tuturor hatarurilor, nu-i exclusa o oferta de genul: “Nu vreti un doctorat?”
Ziua, 18 ianuarie (*)
Ortodocsii ar recunoaste primatul papal…oare?!
Scrieti un comentariu
Asta da ciudatenie… ecumenisti ecumenisti, da’ nu prea mult, totusi…
Catholiques et orthodoxes reconnaissent la primauté du pape
À Ravenne, la Commission mixte pour le dialogue théologique a examiné la principale question qui divise les deux Églises, à savoir l’autorité de l’évêque de Rome Catholiques et orthodoxes sont d’accord sur le principe d’une primauté de l’évêque de Rome au niveau de l’Église universelle, mais non sur le mode d’exercice de cette fonction. C’est en substance le résultat auquel sont parvenus, le 14 octobre, à Ravenne, les membres catholiques et orthodoxes de la Commission mixte pour le dialogue théologique entre les deux Églises. En abordant la question de l’autorité, on touchait un point particulièrement sensible des relations entre orthodoxes et catholiques, sur lequel s’était en partie jouée la rupture symbolisée par la date de 1054. Le texte rendu public jeudi 15 novembre - dont des versions circulaient déjà sur des sites orthodoxes – n’est pour l’instant qu’un « document de travail » (Pour lire le texte (en anglais et en italien), cliquez ici). Il n’implique pas l’adhésion des Églises. Que le patriarcat de Moscou ait décidé de quitter la rencontre de Ravenne en dit d’ailleurs la difficulté.En 46 points, le « document de Ravenne » décline les thèmes de la « conciliarité » et de l’autorité de l’Église aux différents niveaux – local, régional et universel – de celle-ci. La conciliarité – ou synodalité, pour les orientaux, collégialité chez les latins – implique et exprime un consensus entre les membres de l’Église. L’autorité, elle, signifie le choix d’un « chef » reconnu par tous. Or, si catholiques et orthodoxes reconnaissent ces deux principes, ils ne l’appliquent pas de la même manière.
Les difficultés commencent au niveau régional
Au plan local des diocèses, pas de problème : les deux Églises sont proches. Le document rappelle que tout doit se faire « en concert », de manière synodale, même s’il y a un « protos » (en grec : premier, primat), à savoir l’évêque du lieu. Au niveau régional, les difficultés commencent : pour les orthodoxes, c’est le principal niveau, avec les patriarcats et autres responsables d’Églises autonomes. Dans l’Église catholique, ce niveau est moins important : ce sont les provinces, régions, ou, plus récentes, les conférences épiscopales. À ce niveau régional, rappelle le document, le « protos » ne peut rien faire sans les autres évêques, ni les autres sans lui (1).Enfin, et c’est le plus difficile, le niveau universel. Catholiques comme orthodoxes proclament, dans leur Credo, que l’Église est « une et catholique ». Cette unité s’exprimait avant le schisme à travers les Conciles « œcuméniques », rassemblant tous les patriarches et s’imposant à tous les fidèles. Mais aussi à travers une autorité, celle de Rome. Rome occupe « la première place dans l’ordre canonique, et l’évêque de Rome (le pape) est donc le “protos” (primat) parmi les patriarches ».
Une réunion sur l’oecuménisme à Rome le 23 novembre
L’accord de Ravenne s’arrête là : les deux parties restent divisées sur les prérogatives liées à cette primauté romaine. Définir le contenu de cette autorité sera donc l’objet des prochaines discussions de la commission, pour servir ensuite à délimiter la nature de l’autorité du pape dans l’optique d’une réconciliation catholiques-orthodoxes.Car, au niveau universel aussi, le primat implique la conciliarité entre tous les évêques. Ce qui signifie pour l’Église catholique, rappelle le document, un mode d’exercice différent de l’autorité du pape, laissant plus de place à la responsabilité des Églises locales ; Jean-Paul II avait ouvert une telle porte dans l’encyclique Ut unum sint.« Il est impossible de considérer la forme de primauté des XIXe et XXe siècles comme la seule possible, la seule qui s’impose à tous les chrétiens », avait alors confirmé le cardinal Ratzinger. Vaste programme : ce n’est pas un hasard si, lors du consistoire du 23 novembre, Benoît XVI a choisi de consulter les cardinaux, justement, sur l’œcuménisme.Isabelle DE GAULMYN, à Rome(1) Les théologiens reprennent ici le « canon 34 des Apôtres », édicté dans les tout premiers siècles (texte dans La Documentation catholique n° 1 623 du 7 janvier 1973).(*)
Si aici: Vatican City, November 15. A joint commission of Orthodox and Catholic theologians has agreed that the Pope has primacy over all bishops, though disagreements about the extent of his authority still continue. The Joint Commission for Theological Dialogue reached the agreement in a meeting in Ravenna, Italy last month, according to a document published Thursday.The meeting from October 8 to October 15 was only the second since Catholic-Orthodox dialogue resumed in 2006 after a six-year break.Pope Benedict has said that uniting all Christians and healing the split is a “fundamental” priority of his pontificate.Cardinal Walter Kasper, who led the commission’s discussions, told Vatican Radio that “the real breakthrough is that for the first time the Orthodox were ready to speak about the universal level of the church” whereas in the past discussion is limited to the church on a local or regional level under a patriarch or archbishop.Even more importantly “this means that there is also a Primate; according to the practice of the ancient Church, the first bishop is the bishop of Rome,” Cardinal Kasper said. The commission agreed “that the bishop of Rome was therefore the ‘protos’ among the patriarchs.” “Protos” is an ancient Greek word meaning “first.” Acknowledging the difference of interpretation, the document noted disagreement “on the interpretation of the historical evidence from this era regarding the prerogatives of the bishop of Rome as ‘protos.”‘“While the fact of primacy at the universal level is accepted by both East and West, there are differences of understanding with regard to the manner in which it is to be exercised, and also with regard to its scriptural and theological foundations,” the document continued.The commission advised more in-depth study of the role of the Bishop of Rome–that is, the Pope–in communion with other churches.The Russian Orthodox representative Bishop Illarion walked out of the meeting over a territorial dispute with a rival Orthodox Church. Bishop Illarion posted the final document on his website. However, he noted that the document’s adoption in the absence of representatives of the Moscow Patriarch cast doubt over whether it could be considered to reflect Moscow’s views. The website posting said Moscow would present its views after further analysis of the document.The Catholic and Orthodox Churches were united until the Great Schism of 1054. The Joint Theological Commission is working to heal the split between the churches.
Stirile straine sunt triumfaliste, e normal… Comunicatul Patriarhiei romane suna astfel:
CÂND EPISCOPUL ROMEI ERA ORTODOX,
ATUNCI ERA PRIMUL ÎNTRE PATRIARHI
COMUNICAT
Întrucât presa a prezentat în mod denaturat şi tendenţios documentul comun privitor la primat în Biserică, precizăm următoarele:
Comisia Mixtă Internaţională pentru Dialog Teologic între Biserica Ortodoxă şi Biserica Romano‑Catolică, care şi-a început activitatea în anul 1980, are scopul de a analiza aspecte ale învăţăturii de credinţă aflate în divergenţă între cele două Biserici, în vederea „restaurării comuniunii depline dintre cele două Biserici, bazată pe unitatea de credinţă, potrivit experienţei şi tradiţiei comune a Bisericii primare”. În măsura în care această Comisie ar găsi soluţiile necesare concilierii, ea nu are mandatul de a se pronunţa asupra posibilei uniri a celor două Biserici, decizia revenind, în ceea ce priveşte partea Ortodoxă, Sinodului Panortodox.
Membrii Comisiei de dialog, întruniţi la Belgrad (septembrie 2006) şi Ravenna (octombrie 2007) au dezbătut rolul episcopului şi al sinoadelor în viaţa Bisericii, la nivel local, regional şi universal, documentul comun adoptat precizând următoarele: „Ambele părţi (n.n. cea ortodoxă şi cea romano catolică) sunt de acord că în vremea Bisericii nedespărţite (până în 1054), această ordine canonică (taxis) (n.n. Roma, Constantinopol, Alexandria, Antiohia şi Ierusalim) era recunoscută de toţi. (n.n. Cele două părţi) mai sunt de acord că Roma, care potrivit expresiei Sfântului Ignatie al Antiohiei este Biserica care „prezidează în iubire” (Ep. Către Romani, prolog), ocupa primul loc în această ordine canonică (taxis) şi, prin urmare, episcopul Romei era primul (protos) între patriarhi. (n.n. Cele două Biserici) nu sunt de acord însă în ceea ce priveşte interpretarea dovezilor istorice din prezent cu privire la prerogativele episcopului Romei drept protos, o chestiune care era deja înţeleasă în moduri diferite în primul mileniu” (paragraf 41 din Documentul întrunirii de la Ravenna).
Delegaţii Bisericilor Ortodoxe şi cei ai Bisericii Romano Catolice nu au luat în discuţie şi nu au căzut de acord asupra faptului că episcopul Romei ar fi, în acest moment, primul între patriarhii lumii. Acest lucru ar fi imposibil, de vreme ce actualul episcop al Romei a şi eliminat, la începutul anului 2006, dintre titlurile sale pe cel de patriarh al Occidentului.
Primatul papal va fi luat în discuţie de această comisie în următoarele două etape: 2007-2009 „Primatul în primul mileniu creştin”; 2009-2011 „Primatul în cel de-al doilea mileniu creştin”.
† Petroniu Sălăjanul
Arhiereu Vicar al Episcopiei Oradiei,
Delegat al Bisericii Ortodoxe Române la dialogul teologic internaţional
între Biserica Ortodoxă şi Biserica Romano-Catolică
Iar documentul de la Ravenna poate fi citit aici. in limba noastra.
Despre originalitate
1 comentariu
Mathias M. Siems, Legal Originality, Edinburgh Law School Working Papers, May 2007 (*)
For outsiders it is often difficult to understand what the role of academic lawyers is. This is different from other academic fields. It is easier to imagine the tasks of academic physicians, archaeologists or philosophers, namely, finding cures for diseases, excavating ancient artefacts, and answering the question of the meaning of life. With academic lawyers the problem is not, however, that outsiders do not understand exactly what ‘the law’ is, because people usually can imagine what judges and solicitors are doing. Rather it is not obvious how to pursue a specific academic approach to law. In legal academia this question is, of course, highly controversial. This article will try to maintain an attitude of tolerance in not promoting or discrediting one particular way of legal research. Instead, it will identify four ways of “being original” in legal research. The perhaps most common approach is to deal with “micro-legal questions”. Many legal academics also pursue research in “macro-legal questions”. Less common but growing is the importance of “scientific legal research” and research in “non-legal topics”.
“Tiganii & inoplanetanii” sau despre romanul multiculti din Italia…
Scrieti un comentariu
Presa interna & internationala vuieste despre povestea cetatenilor romani de diverse etnii din Italia. Printre atatea temeri & acuze de discriminare, rasism si incorectitudine politica, printre atatea explicatii care nu explica nimic (multiculti, antirasiste, identitati multiple, postmoderne etc. etc.), un articol aparut in presa valoreaza mai mult decat toate tezele docte ale diversilor tineri cetateni romani care invata in diverse universitati de renume din strainatate cum sa faca nod cravatei…
Asadar, un fragment:
“Oamenii sunt insa impresionati de valul de xenofobie generat in Italia de crima comisa de Mailat. „Acum n-io sa mai pot fura in Italia”, striga un barbat din multimea care inconjoara baraca lui Nicolae. „E atata ura impotriva tarii noastre, si este singurul lucru care ii uneste, acum, pe romani si rromi”. „Daca l-au injurat pe Mutu, care este un Dumnezeu, pe mine, care sunt un nimeni, ma omoara imediat”, spune un barbat”. (s.n.)
Evident, revolta proaspatului cetatean comunitar este intemeiata. Desi omul respectiv poate nu a auzit de teoriile la moda de aici si de aiurea, ceea ce spune are sens (daca nu cumva recenzentul punctului de vedere l-a adaptat):
1. prezumtia de legatura intre diversele etnii ale tarii noastre, in spirit de buna intelegere multiculturalista; nu poti arunca pisica moarta nicaieri…
2. mutu este Dumnezeu; argumentul a fortiori este splendid…
Textul complet aici (*).
Din cate observ, nimeni nu incearca sa explice ce e cu ura impotriva intelectualilor & doctoranzilor nostri stabiliti in campusuri mobile prin Italia…
PS. 2.12. Banii s-au cam dus, si pe ce? Asadar, un articol de semnalat aici (*). Sau din ciclul “societatea civila, sau cum sa faci bani”.
Raspundem ascultatorilor (V) – “Uniunea Europeana despre creationism”
Scrieti un comentariu
O cautare operata pe blog suna asa. Autorul confunda UE cu Consiliul Europei, dar nu-i nimic… se intampla si la case mai mari; confuzia e simpla: Consiliul Europei – Consiliul European & Consiliul (Uniunii Europene).
Aminteam nu demult o initiativa de la Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei, pe domnii respectivi deranjandu-i enorm, dupa toate probabilitatile, “indoctrinarea” copiilor cu invataminte reactionare, invechite & iesite din moda. Aici (*).
Desigur, sunt destule cercuri sectare, neoprotestante ori “pokaite”, chinuite de modernism (fara apa & sapun, fara curent electric, fara medicamente, fara atatea alte alea provenite de la demonii aferenti, nu daimoni)… mai ales in SUA. [Si care de ceva timp importa si pe plaiurile noastre "Adevarul" propriu din dotare...] Dar de aici si pana la a condamna, la nivel “european”, opozitia (cel putin mentala ori interioara) la evolutionism… ar fi cale lunga.
Apoi, chestiunea, din punct de vedere juridicesc & constitutionalicesc la nivelul UE, s-ar transa [aoleu, nu va ganditi la OTV] cam in felul urmator. Preambulul proiectului de Tratat de la Lisabona, recent convenit, (pare a) impune pluralismul de opinii… si de surse de inspiratie. Pana aici, lucrurile stau bine (sau binisor). Ce va fi mai incolo, vom vedea. Doar daca acest pluralism nu se va transforma in altceva…
Doua cautari stralucite; cercetatorul roman in fierberea cunoasterii
Scrieti un comentariu
Asadar, vaz eu astazi pe blogul nostru doua eforturi mentale interesante:
1. “blog de cultura generala“; mi-am pus problema rostului viitor al acestui blog… si mi-a trezit incertitudini. Vom vedea ce va fi, numai ca, desigur, in masura in care putem sa scriem/semnalam/dam cu parerea intr-un subiect nejuridicesc, o facem cu mare placere.
Si in special despre fotbal, moda & vedete, mai ales ca la Iasi urmeaza sa vina, pentru un meci amical cu formatia locala, cunoscuta echipa F.C. (edictul de la) Nantes, avand in componenta jucatori celebri precum Mauriac, Bernanos, Yannaras ori Unamuno. Ca sa nu mai vorbim despre Blaise Pascal… antrenorul nou promovatei formatii de mare perspectiva.
Trecem la urmatoarea cautare:
2. “ce stat e italia“; cautare ce releva semnificative probleme gnoseologice si metodologice . Autorul enuntului, care deocamdata ne este necunoscut, pare a nu putea identifica cu preciziune ce doreste sa afle.
Prin urmare, ne intrebam: Italia o fi republica ori monarhie; stat federal sau regionalizat; regim prezidential sau parlamentar?
Jean Sevillia, laicismul galican si gandirea dominanta (ori dominatoare)
Scrieti un comentariu
Ei bine, reflectam la recenta carte a lui Jean Sevillia, aparuta si la noi, la Humanitas. “Terorismul intelectual“, recenzata si in “Romania literara“, carte pe care am sorbit-o.
Jean Sevillia – un reactionar, incorect politic si revansard… 
Mda, inca o recenzie (*).
Asadar, un exercitiu… un articol al acestui om. “La face cachée de la loi de 1905“.
”La pensée dominante fait aujourd’hui une lecture anachronique de la séparation de l’Eglise et de l’Etat. En son temps, la loi de 1905, rupture unilatérale du Concordat de 1801, ne fut jamais négociée avec la hiérarchie catholique. Solennellement condamnée par le pape Pie X, la loi de Séparation parachevait vingt-cinq années de mesures laïcistes imposées à la France par des gouvernements anticléricaux“.
Raspundem ascultatorilor (IV) – Varia
Scrieti un comentariu
1. “tratatul de institute al UE“. Adica tratatul de la Maastricht. Numai ca nu e “al“, ci “a“, “de instituire a Uniunii Europene“. 
2. “aderarea Comunitatii la CEDO“… ehei, aici a fost o intreaga poveste, care s-a stins cu timpul…adica nu ar mai fi de actualitate, odata ce avem deja “Carta”. totusi, art. 6(2) UE precizeaza ca Uniunea adera la CEDO… prinde dizabilizatu’ de vedere si extirpa-i ochiu’… cine sa priceapa…
trebuie pornit de la un aviz pe care CJCE l-a pronuntat in materie…2/94. Si aici e o intreaga discutie cu privire la competentele Comunitatii…
3. ““community method” social“; o alta cautare. nu pricep aici despre ce ar fi vorba, in concreto… adica despre metoda comunitara de legiferare in materie sociala?
Atunci, regula ar fi cea din art. 137(1) CE: “În vederea realizării obiectivelor menţionate la articolul 136, Comunitatea susţine şi completează acţiunea statelor membre în domeniile următoare (…)“
4. “mandat de arestare european“, eu as scrie “mandat european de arestare”.
5. “principiile de interpretare de catre” CJCE… eheiii… aici e o intreaga discutie, s-au scris carti asupra acestei probleme… ei bine, daca am avea in vedere exegeza scripturistica medievala, explicata atat de bine de Henri de Lubac (nu, nu e mijloacas ofensiv la O. Marseille…), am avea patru sensuri, deci 4 metode de interpretare…
cum insa traim in postmodernism… ar fi cateva metode: literala (iar nu literara), istorica, teleologica etc. Asta teleologica pare a fi capatat cea mai mare insemnatate. Si oare de ce?
Oricum, recomand o recenta lucrare, aparuta la cunoscuta editura “Vanju Mare University Press“, scrisa de lector drd. Cerasel Marinica Varzulescu, si intitulata “De interpretatione Curia Europaea. Studia postmoderna”.
Arhitecti & zidari…
2 Comentarii
… sau despre profesii libere & activitati salariate… sau cum ar zice unii “dependente” (am intalnit si termenul cu pricina).
Acum, supun atentiei, poate stie lumea, la ce se va fi referit cautarea asta pe blogul nostru: “Societate de arhitectură Olandeză“. Spete? Atunci ce?
Asteptam observatiuni si precizari.
O cautare stranie: “drepturile franceze”
1 comentariu
Da, da, “drepturile franceze“; s-a cautat aici la noi… Cand am vazut, printr-o asociere stranie, am ajuns la “cheia franceza”…
Ce natura ar avea aceste drepturi? Si ce temei juridic?
“Dreptul de copyright”, stangul de copy-right-paste…
Scrieti un comentariu
Asta e o cautare tare!
Cea mai tare cautare ar fi fost “incalcarea dreptului de copyright”.
Ati zambit? Zambiti degeaba ca daca dati o cautare stricta (cu ghilimele) pe “dreptul de copyright”, google iti ofera fix 13.000 de raspunsuri (unele s-or referi la penibil si pleonasm?) iar “dreptului de copyright” i se raspunde cu 7.500 de itemi.
Stiinta costa, dar costurile stiu?
Scrieti un comentariu
doar 28 000 euro!
Guvernul Romaniei a luat hotararea nr. 1185 din 2007 pentru finantarea Conferintei “Reforma Codului de procedura penala” care se va organiza la Bucuresti impreuna cu Academia de Drept European de la Trier (ERA).
Nu spunem pe se dau banii, nici nu stim da suntem curiosi daca se aude de aceasta manifestare (pe site-ul prafuit al just.ro nu se aude nimic de chestie).
Hotararea a fost publicata miercuri 10 octombrie 2007, iar Conferinta are loc (sau a si avut loc, partial) in data de 11-12 octombrie 2007.
Succes lucrarilor conferintei!
Donatism de 2 lei sau falsul rigorism moral
Scrieti un comentariu
Toata povestea asta cu CNSAS-ul si cu ierarhii chemati acolo denota mari confuzii (morale).
1. Acesti oameni sunt mai curand victime. Vedeti situatia Arhiepiscopului de la Alba…
2. Se incearca ceva anti-ortodox, numai ca aici, la ”noi”, functioneaza subsidiaritatea…preotul & parohia.
3. Desigur, vor scoate capul multi sa judece si sa condamne ca vezi Doamne… pe unii ii mana anti-ortodoxia, pe altii inconstienta, iar pe altii, pur si simplu, prostia…
Asa ca vine 4:
4. Daca am fi pusi, fiecare dintre noi, in situatia confruntarii cu extrema, sa parafrazez un umanist bulgaro-francez?! Cum am reactiona…?!
Cu detalii mai tarziu.
Cautari “focalizate” (II). “Drepturile omului in dreptul comunitar”
3 Comentarii
In lista noastra de cautari observat-am ceva demn de o mica discutie …suna asa: “Drepturile omului in dreptul comunitar“; ei bine, pe aceasta tema s-au scris f. f. multe lucruri. La noi mai putin, la altii mai mult.
Totul a inceput cu jurisprudenta CJCE de la inceputul anilor 70 (care a precizat ca dr. omului fac parte din “principiile generale de drept” ale Comunitatilor).
Apoi a venit momentu’ Maastricht, nu? (se cheama asa pt. ca pe acolo trece raul Maas.. )
Urmat de un aviz al CJCE cu privire la posibila aderare a Comunitatii la CEDO. pt. ca, demn de amintit, CJCE a recurs uneori la practica celeilalte instante “europene” (unii confunda Consiliul Europei cu Consiliul European ori cu Consiliul UE…).
Apoi sunt cateva cauze f. interesante din anii ‘90 la CJCE in materia asta, o frumusete, nu alta…
Si, in sfarsit, nu trebuie uitate discutiunile pe marginea “Cartei” ;) si a includerii ei in Tratatul constitutional si, mai nou, in tratatele de reforma…
Asadar, fara sa dam mura in gura, cam acestea ar fi – pe scurt – etapele problematicii respective…
De azi (9.10 a.c.): cautare “libertatea omului“. aici tertzium non datur: ori “libertate la peluza” ori o libertate pe care statul nu o poate garanta: libertatea interioara a omului sau, altfel spus, dreptul la viata interioara…
PS. O alta cautare releva o indubitabila scurtcircuitare mentala: “drepturile libertatii“…
PS2. E. g. articolul F alineatul (2) UE (Maastricht, prin urmare):
“Uniunea respectă drepturile fundamentale, aşa cum sunt garantate de Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950, şi aşa cum rezultă acestea din tradiţiile constituţionale comune statelor membre, ca principii generale de drept comunitar“.
Interesant, nu?
Cautati! Mai cu talent, va rugam…
Scrieti un comentariu
Intrucat blogul pune la dispozitie tot felul de statistici, ne-am hotarat sa ne folosim de ele.
Unele sunt ridicole, dar altele ridica probleme profunde, de metodologia cercetarii sau de idiotenie, mai pe scurt.
Pe unele le vom aminti, dar la unele vom raspunde, pentru ca am vazut ca zile in sir unii cauta chestii care nu exista.
Incepem cu:
1. “regulament asociatii nonprofit”
Noi nu stim si nici nu ne intereseaza ce regulament cauta omu’. Insa ii punem in vedere ca la nivelul CE nu exista un regulament pe aceasta tema. Poate o fi vreun regulament de ordine interioara, dar “asociatiile nonprofit” au acte constitutive si statute.
2. “asociatia americana de achizitii”,
“Avantajele proprietatii collective“
Nu stiu daca mai trebuie sa comentam.
Daca stai sa cauti asa ceva pe internet insemna ca esti un troglodit 100%: “regle de la vie en general” (3.10.2007).
va urma…
Cum impartim dividende la ONG?
Scrieti un comentariu
Ieri, o persoana – sau un lucru – a ajuns la noi printr-o cautare (“ONG DIVIDENDE”) la care, presupun, nu a gasit raspuns.
Nu m-am gandit ca unii au o asociatie sau fundatie, constituita potrivit legii, si veniturile obtinute le numesc dividende.
Dar sa vedem ce spune legislatia, OG 26/2000, modificata si completata:
Art. 1 alin. 1 ne pune in fata principiului de baza, care face diferenta fata de societati:
“Asociaţiile şi fundaţiile (…) sunt persoane juridice de drept privat fără scop patrimonial.”
Eu zic ca expresia “fara scop patrimonial”, inseamna, intre altele si ca beneficiile obtinute nu pot fi ditribuite, precum dividendele societatilor comerciale.
Beneficiile obtinute nu pot fi impartite ci sunt utilizate in scopul pentru care s-a constituit asociatia sau fundatia.
Mai mult, la desfiintarea asociatiei, bunurile nu sunt (pre)luate de asociati, ci sunt impartite altor asociatii sau fundatii cu scop identic sau asemanator (pe larg, art. 60).
In fine, noi suntem si oameni si intelegem ca, dividende sau nu, omul vrea banii (care provin din fonduri?) asa ca ii recomandam:
- sa instituie o bursa (denumita sugestiv “Un ONG am – o bursa am primit!“) la care sa concureze singur si sa o si castige (este necesar si un proces-verbal);
- sa-si puna salarii (nu e varianta prea buna, impozitele sunt mari), sa-si cumpere mobila, calculatoare (nu e o varianta buna, raman pe asociatie/fundatie).
ONG DIVIDENDE – cautare de top
Daca as fi Dan Diaconescu…(I)
Scrieti un comentariu
Ma tot gandeam la modul in care se copiaza referate de pe internet… si se scriu articole de drept citand ca surse doar wikipedia & encarta.
Si daca as fi Dan Diaconescu, as organiza la mine in studiu, la OTV, dezbateri despre plagiat & mediocritate.
Poate voi avea candva timp sa fac o recenzie a gogosilor culese de pe la “doctrinarzi”, “masteranzi”, “drd.” etc.
PS. Momentul care a declansat gandul cu DD a fost cel in care am vazut ca cineva, internaut, a cautat aici, urmatoarea fraza, utilizand un motor de cautare:
curtea europeana a drepturilor omului bruxeles (!!!!) chestiunea e fascinanta: CEDO n-are sediul la “bruxeles” (sic!), pe de o parte, iar pe de alta parte, m-as mira sa se faca referate pe tema raporturilor intre CJCE & CEDO. 
