Pas Astra, pas constitutionalitate
Scris de asociatie pe octombrie 24, 2007
Asociatia Pas Astra, reprezentata de domnul Marian Dobrescu, presedintele Asociatiei a considerat ca art. 55 alin. 2 din OG 26 din 2000 este neconstitutional.
Prin Decizia Curtii Constitutionale 714 de joi 13 septembrie 2007 s-a dat spus “pas” cu astfel de exceptii.
Totusi, asociatia are pe undeva dreptate, desi nu cunoasten, nu stim si nici nu ne prea intereseaza dedesubturile.
Decizia:
“În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că textul de lege criticat nu cuprinde suficiente elemente pentru asigurarea unui proces echitabil, întreaga procedură de dizolvare a unei societăţi, inclusiv competenţa instanţei de judecată, trebuind să fie similară cu procedura reorganizării judiciare şi a falimentului. În continuare apreciază că procedura de dizolvare a unei asociaţii sau fundaţii nu poate asigura nici “stingerea patrimoniului asociaţiei”, nici o repartizare judicioasă a acestuia după îndestularea creditorilor şi nici transmiterea bunurilor rămase către o altă persoană juridică în acord cu scopul prevăzut şi urmărit de statutul asociaţiei respective.”
…
“Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată din moment ce, potrivit textului de lege criticat, constatarea dizolvării asociaţiei se realizează prin hotărârea judecătoriei în a cărei circumscripţie se află sediul acesteia, la cererea oricărei persoane interesate. Totodată, dispoziţiile de lege criticate oferă posibilitatea persoanelor interesate de a se adresa justiţiei şi de a se prevala de toate garanţiile şi regulile de natură procedurală, în vederea valorificării pretenţiilor sau de a dovedi netemeinicia pretenţiilor adversarului, inclusiv de posibilitatea de a fi asistat de un avocat.”
“Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 55 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 31 ianuarie 2000, cu următorul cuprins: „Constatarea dizolvării se realizează prin hotărârea judecătoriei în a cărei circumscripţie se află sediul asociaţiei, la cererea oricărei persoane interesate.”
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate fac parte din capitolul IX al ordonanţei, acest capitol fiind anterior supus controlului de constituţionalitate. Astfel, răspunzând unei critici identice cu cea din prezenta cauză, Curtea a statuat, prin Decizia nr. 449 din 30 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 27 iunie 2006, că dispoziţiile capitolului IX al Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 instituie o procedură specială de dizolvare şi lichidare a asociaţiilor, fundaţiilor şi federaţiilor, ce are ca rezultat final îndestularea corespunzătoare a creditorilor, transmiterea bunurilor rămase în urma lichidării şi radierea acestor forme asociative din Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor. Instituirea unei asemenea proceduri speciale este rezultatul faptului că asociaţiile şi fundaţiile, astfel cum prevede art. 1 alin. (2) din ordonanţă, sunt persoane juridice de drept privat fără scop patrimonial, iar dizolvarea poate interveni şi pentru alte motive decât cele strict economice.
Debitorul are la dispoziţie toate mijloacele de probă prin care să se apere împotriva cererilor de dizolvare şi lichidare, ordonanţa în cauză neîngrădind în niciun fel folosirea acestora, astfel încât nu se poate reţine încălcarea art. 21 alin. (3) din Constituţie. Totodată, Curtea constată că, în cadrul procedurii de lichidare, dispoziţiile art. 70 din ordonanţă prevăd că orice persoană interesată poate contesta bilanţul lichidatorului la judecătorie şi împotriva sentinţei pronunţate se poate exercita calea de atac a recursului.
De asemenea, Curtea a constatat că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, este la latitudinea exclusivă a legiuitorului de a stabili competenţa instanţelor de judecată. În consecinţă, textul de lege criticat, ce prevede că instanţa competentă să constate dizolvarea este judecătoria în circumscripţia căreia asociaţia îşi are sediul, nu încalcă în niciun mod prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie.
Totodată, Curtea a reţinut că diferenţele între procedura de dizolvare şi lichidare a asociaţiilor şi fundaţiilor şi procedura reglementată de Legea nr. 85/2006 se datorează statutului juridic diferit al acestor forme asociative faţă de cel al societăţilor comerciale. Acest aspect, însă, nu are nicio repercusiune asupra constituţionalităţii textelor criticate.
Publicat în NGO-ONG | No Comments »