Gasiti decizia aici.
Principles for Conflict of Laws in Intellectual Property
Second Preliminary Draft June 6, 2009
Prepared by the European Max Planck Group on Conflict of Laws in Intellectual Property
Roland Vaubel, Constitutional courts as promoters of political centralization: lessons for the European Court of Justice, European Journal of Law and Economics, Dec 2009, Vol. 28, Iss. 3; pg. 203 [*]
Abstract (Summary)
A cross-section analysis covering up to 42 countries and including the usual control variables shows that central government outlays as a share of general government outlays are significantly larger if the judges of the constitutional or supreme court are independent of the federal government and parliament and if the barriers to constitutional amendment are high. This evidence is consistent with the view that constitutional judges have a vested interest in centralization or that there is self-selection or both. These insights are used to draw lessons for the reform of the European Court of Justice. Self-selection should be reduced by requiring judicial experience–ideally with the highest national courts. The vested interest in centralization could be overcome by adding a subsidiarity court.
Nicole Ahner, Final Instance: World Trade Organization – Unilateral Trade Measures in EU Climate Change Legislation, EUI RSCAS, 2009/58, Loyola de Palacio Programme on Energy Policy [*]
Abstract
Can the European Union (EU) introduce trade restrictive border measures under the auspices of environmental protection, whose purpose is at least inter alia to ‘level the competitive playing field’ for the European carbon-intensive industries? Should the World Trade Organization (WTO) dispute settlement bodies be the final instance for deciding the legality of European climate change legislation measures? Europe is tightening its climate change policy, which inevitably increases costs for European producers. Global deviation in greenhouse gas emission reduction efforts has raised concerns about carbon leakage and deterioration in the competitiveness of European industries. To cope with these threats, the introduction of trade measures linked to the content of other countries’ environmental policy has been suggested. The revised Directive 2009/29/EC on the EU Emissions Trading Scheme (ETS) accordingly lead the way forward with regard to implementing special provisions such as free allocation of allowances or a “carbon equalization system”. Constituting a restriction of free trade, the announced measures are bound to clash with the multilateral trading rules of the WTO. This article checks the conformity of the anticipated trade measures in EU climate change legislation with the international obligations of the Community under the WTO, namely their compatibility with the General Agreement of Tariffs and Trade (GATT) 1994.
A doua hotarare a fost pronuntata la 3.11.2009
aici
Anatol Dutta, The Death of the Shareholder in the Conflict of Laws, Rabels Zeitschrift, Vol. 73, No. 4, October 2009
Abstract:
The death of the shareholder raises the question how the law applicable to the company and the law governing the succession in the deceased shareholder’s estate have to be delimitated. This borderline becomes more and more relevant against the background of recent jurisprudence of the European Court of Justice (ECJ) in Centros, Überseering and Inspire Art concerning the freedom of movement of companies in the Community. On the one hand, as a consequence of this jurisprudence the laws governing the company and the succession often differ. On the other hand, the ECJ’s jurisprudence might further blur the boundaries between the laws governing companies and successions. The article tries to draw the border between the relevant choice-of-law rules. It comes to the conclusion that the consequences of the shareholder’s death for the company and his share are subject to the conflict rules for companies (supra III.). More problematic, though, is the characterisation of the succession in the share of the deceased shareholder. Some legal systems contain special succession regimes for shares in certain private companies and partnerships. The article argues (supra IV.) that the succession in shares has to be dually-characterised and subjected to both, the law governing the company and the succession. Yet clashes between the applicable company and succession laws are to be solved by giving precedence to the applicable company law. The precedence of company law should be clarified by the legislator – by the German legislator when codifying the conflict rules for companies and by the European legislator when codifying the conflict rules for successions upon death (supra V.).
preluat de pe CONFLICTOFLAWS.NET
Rabels Zeitschrift fuer auslaendisches und internationales Privatrecht [4/2009]
Sau cum ar veni “the use of foreign law & doctrine in American courts”…Ori despre modele de “fédéralisme d’exécution“.
“The federal systems of Switzerland, Germany, and the European Union, for example, all provide that constituent states, not federal bureaucracies, will themselves implement many of the laws, rules, regulations, or decrees enacted by the central “federal” body.”
Supreme Court of United States, 521 U.S. 898, Printz v. United States, 95-1478 Argued: December 3, 1996 — Decided: June 27, 1997. Justice Breyer, with whom Justice Stevens joins, dissenting.
Steven Greer, Andrew Williams, Human Rights in the Council of Europe and the EU: Towards ‘Individual’, ‘Constitutional’ or ‘Institutional’ Justice?, European Law Journal, Oxford: Jul 2009. Vol. 15, Iss. 4;
The European Convention on Human Rights, promulgated by the Council of Europe in 1950, is widely regarded as the world’s most successful experiment in the trans-national judicial protection of human rights. The EU’s much more recent judicial and political interest in human rights has also been widely welcomed. Yet, while the crisis currently afflicting the Convention system has not gone unnoticed, the same cannot equally be said of the difficulties presented by the increasing interpenetration of the two systems. Amongst the few who have shown some interest in these problems, the dominant view is that good will and common sense will provide adequate solutions. We disagree. Instead, we detect a gathering crisis which, unless properly analysed and effectively tackled, will only deepen as the EU’s interest in human rights develops further. In our view, the problem is essentially conceptual and that, ultimately, it boils down to a much-neglected question, simple to state but not so easy to answer: is the trans-national protection of human rights in Europe a matter of ‘individual’, ‘constitutional’ or ‘institutional’ justice?
Chantal Mak, The Constitutional Momentum of European Contract Law (II): The DCFR and the European Constitutional Order (September, 22 2009). Opinio Juris in Comparatione, Vol. 2/2009, Paper No. 3. Available at SSRN.
Abstract:
This paper analyses the potential impact of the recently published Draft Common Frame of Reference for European contract law (DCFR) on the European constitutional process. Looking at the combination of characteristics of codification and aspects of constitutionalism reflected in the DCFR, it is submitted that the further harmonisation of European contract law may contribute to the definition of the European constitutional order both on the institutional level (regarding the forms in which Europe’s Constitution is expressed) and on a substantive level (concerning the values encompassed by a ‘lasting constitutional settlement’ for the EU).
Luke Eric Peterson, European Commission moves to intervene in another ICSID arbitration, Micula v. Romania – a dispute hinging on withdrawal of investment incentives by Romania, May 11, 2009 (Vol. 2, No. 8 ).
L’Institut européen de Roumanie, l’Ambassade de France en Roumanie et la Faculté de droit de l’Université de Bucarest ont l’honneur de vous inviter à participer lundi 28 septembre 2009 à 11h00 à la Faculté de droit de l’Université de Bucarest (Bd. Kogalnicineanu nr. 36-46, 050107 Bucarest, salle de conférence Stoicescu) à la conférence :
« Droit national et droit européen »
donnée par
M. Bernard STIRN, Président de la section du contentieux du Conseil d’Etat
La conférence sera ouverte par M. Henri PAUL, Ambassadeur de France en Roumanie et modérée par M. Flavius BAIAS, Doyen de la Faculté de droit.
Cet évènement sera la dix-huitième conférence du cycle “Roumanie – France : ensemble en Europe” co-organisé par l’Institut européen de Roumanie (IER) et l’Ambassade de France en Roumanie depuis 2007 afin de donner une perspective franco-roumaine sur l’intégration européenne de la Roumanie.
* * *
M. Bernard STIRN, 57 ans, juriste et ancien élève de l’Ecole nationale d’administration, a intégré le Conseil d’Etat en 1976. Il en a été Secrétaire général de 1991 à 1995 et en préside la section du contentieux, plus haute instance de la juridiction administrative française, depuis 2006. Son parcours professionnel l’a également amené à occuper différentes responsabilités administratives au sein du Ministère de l’industrie et de la recherche et du Ministère de l’éducation nationale. Il est également (depuis 2001) Président de l’Opéra national de Paris.
Professeur associé auprès de l’Institut d’études politiques de Paris et de l’Ecole nationale d’administration, Bernard STIRN est l’auteur de plusieurs ouvrages de référence en droit administratif ainsi que sur les droits et libertés civiles. Son expérience de la haute administration et du système juridictionnel français en fait un expert reconnu de l’articulation entre droit national et droit européen et sa pratique professionnelle a contribué à une meilleure intégration des normes communautaires dans la pratique administrative et la jurisprudence en France.
* * *
L’enregistrement des participants aura lieu entre 10h30 et 11h00. La conférence sera donnée en français avec traduction simultanée en roumain. Nous serions très heureux de votre participation et vous prions de la confirmer auprès de l’IER par courriel (florentina.costache@ier.ro), fax (021 / 314 26 66) ou téléphone (021 / 314 26 96 ou 97), jusqu’au jeudi 24 septembre 2009.
Karen Knop, Ralf Michaels, Annelise Riles, International Law in Domestic Courts: A Conflict of Laws Approach(April 23, 2009). American Society of International Law Proceedings, Vol. 103, 2009; Duke Law School Public Law & Legal Theory Paper No. 253; Cornell Legal Studies Research Paper No. 09-016. Available at SSRN.
Abstract:
The relationship between international law and domestic law is rarely understood as a conflict of laws. Understanding it in this way opens up a parallel with the field of conflict of laws: the field for which the relationship between legal systems, especially the role of another system’s jurisdiction, laws, and judgments vis-à-vis the domestic legal system, are exactly the bread-and-butter issues. We argue for such an approach to international law in domestic courts: an approach that we elaborate as “theory through technique.”
In our view, conflicts should be seen broadly as the discipline that developed to deal with conflicts between laws, without necessarily being committed to any one method or policy. Surprisingly, we demonstrate that it is precisely the seemingly negative features of conflicts – the field’s high degree of technicality disparaged as a “conflict-of-laws machine” and the multitude of theories famously deemed a “dismal swamp” – that figure among the advantages of a conflict-of-laws approach to international law in domestic courts.
A conflict-of-laws approach offers ways to respect the nature of international law as law, without simplifying that nature by characterizing it exactly as domestic law. In addition, seeing the parallel with conflict of laws brings a wealth of experience that can enrich and refine the debate on international law in domestic courts. Finally, the parallel with conflicts changes international law in domestic courts from a specific problem addressed by international and constitutional lawyers into a general problem of relativism – which, we argue, conflict of laws is uniquely positioned to address.
Prof.univ.dr. Camelia Toader, Arbitrajul si dreptul comunitar, Revista Romana de Arbitraj, nr. 3/2009.
Pentru situatia din SUA vedeti (cititi) aici.
Hanno Wehlanda, INTRA-EU INVESTMENT AGREEMENTS AND ARBITRATION: IS EUROPEAN COMMUNITY LAW AN OBSTACLE?, International and Comparative Law Quarterly, vol. 58, Iss. 2, 2009 [*]
Abstract
Bilateral Investment Treaties (BITs) between Member States of the EU have long been all but non-existent. However, with the two most recent rounds of EU enlargement about 190 BITs have become intra-EU. This has not only raised doubts about the conformity of these BITs with EC law, but has also prompted some (including the European Commission) to question the admissibility of arbitral proceedings brought under these Treaties. The article assesses the mechanisms through which a conflict between intra-EU BITs and EC law can become relevant from an arbitration perspective. It then analyses the principal alleged inconsistencies between BIT provisions and EC law: differing substantive standards of investment protection, unequal treatment of investors from different Member States and the lack of control by the ECJ. The discussion of these issues in the light of the relevant EC Treaty provisions shows that EC law should not, in fact, be regarded as an obstacle to intra-EU investment arbitration.
Pentru cei care au rabdare pot cauta in baza de date JURINDEX, care va avea lansarea in data de 4 mai 2009.
Cautari placute!
Cerere de pronuntare a unei hotărâri preliminare – Protocolul nr. 10 «Dispozitii referitoare la Cipru» – Suspendarea punerii în aplicare a acquis‑ului comunitar în zonele în care guvernul acestui stat membru nu exercită un control efectiv – Regulamentul (CE) nr. 44/2001 – Competenta judiciară, recunoasterea si executarea hotărârilor în materie civilă si comercială – Hotărâre pronuntată de o instantă cipriotă cu sediul în zona controlată efectiv de guvernul cipriot si care priveste un imobil situat în afara acestei zone – Articolul 22 punctul 1, articolul 34 punctele 1 si 2, articolul 35 alineatul (1) si articolul 38 alineatul (1) din regulamentul mentionat
Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între domnul Apostolides, resortisant cipriot, pe de o parte, si domnul si doamna Orams, cuplu căsătorit de resortisansi britanici (denumit în continuare „sotii Orams”), pe de altă parte, având ca obiect recunoasterea si executarea în Regatul Unit, în temeiul Regulamentului nr. 44/2001, a două hotărâri judecătoresti pronuntate de Eparchiako Dikastirio tis Lefkosias (Tribunalul Districtual din Nicosia) (Cipru).
Faptele
Imobilul in litigiu este situat în Lapithos, în districtul Kyrenia, care face parte din zona de nord. Acesta se afla în proprietatea familiei domnului Apostolides, care îl ocupa înainte ca armata turcă să invadeze Ciprul în 1974. Deoarece familia domnului Apostolides apartinea comunitătii cipriote elene, aceasta a fost constrânsă să îsi abandoneze casa si s‑a stabilit în zona insulei controlată efectiv de guvernul cipriot (denumită în continuare „zona controlată de guvern”). [pct.18]
Sotii Orams pretind că au cumpărat imobilul în cursul anului 2002, de bună‑credintă, de la un tert care îl achizitionase de la autoritătile din Republica Turcă a Ciprului de Nord, entitate care, până în prezent, nu a fost recunoscută de niciun stat, cu exceptia Republicii Turcia. Achizitionările succesive ar fi fost conforme legilor în vigoare în această entitate. Sotii Orams au construit o vilă si stau frecvent în imobil, pe care îl folosesc drept casă de vacantă. [pct.19]
…si apoi faptele referitoare la Babilonul limbilor…
21 La 26 octombrie 2004, Eparchiako Dikastirio tis Lefkosias, instantă cipriotă cu sediul în zona controlată de guvern, a emis actele de sesizare a instantei în ceea ce priveste actiunea introdusă de domnul Apostolides împotriva sotilor Orams. Aceste acte, si anume câte unul pentru fiecare sot, au fost comunicate la fata locului în aceeasi zi, la adresa imobilului, de un agent procedural care îsi desfăsoară activitatea în raza instantei respective. Ambele acte au fost comunicate prin înmânare personală doamnei Orams, care a refuzat să semneze actul în care era consemnată această comunicare.
22 Agentul procedural nu a informat‑o pe doamna Orams nici în ceea ce priveste calitatea sa, nici în ceea ce priveste natura documentelor înmânate, acestea din urmă fiind redactate în greacă, limbă pe care sotii Orams nu o înteleg. Cu toate acestea, doamna Orams a înteles că aceste documente aveau caracter oficial si că erau de natură juridică.
23 Pe prima pagină a fiecărui act de sesizare, în limba greacă, era indicat că, pentru a evita pronuntarea unei hotărâri în lipsă, partea trebuia să se înfătiseze la Eparchiako Dikastirio tis Lefkosias în termen de zece zile de la comunicare.
24 Desi a întâmpinat dificultăti pentru a găsi în zona de nord un avocat vorbitor de greacă si care avea dreptul să pledeze la instantele din zona controlată de guvern, doamna Orams a reusit să obtină ajutorul unui astfel de avocat, care s‑a angajat să se prezinte în fata instantei în numele acesteia la 8 noiembrie 2004. Acesta nu s‑a prezentat însă în fata instantei mentionate la data indicată, ci numai în ziua următoare.
25 La 9 noiembrie 2004, întrucât nu s‑a prezentat nimeni pentru sotii Orams, Eparchiako Dikastirio tis Lefkosias s‑a pronuntat în lipsă asupra cererii domnului Apostolides. În aceeasi zi, instanta respectivă refuza să accepte împuternicirea adusă de avocatul doamnei Orams, pentru motivul că era redactată în engleză, iar nu în greacă sau în turcă.
Hotararea instantei de fond: [pct.26]
Potrivit instantei de trimitere, hotărârea pronuntată în lipsă de Eparchiako Dikastirio tis Lefkosias dispune ca sotii Orams:
– să demoleze vila, piscina si împrejmuirea pe care o construiseră pe imobil;
– să lase de îndată imobilul în libera posesie a domnului Apostolides;
– să îi plătească domnului Apostolides diferite sume cu titlu de despăgubiri speciale si de beneficii lunare nerealizate, si anume chirii, până la executarea integrală a hotărârii, sume care urmau să fie majorate cu dobânzi;
– să înceteze orice interventie ilegală în imobil, personal sau prin interpusi, si
– să plătească diferite sume cu titlu de cheltuieli de judecată, majorate cu dobânzi.
…mentinuta in urma contestatiei
27. La 15 noiembrie 2004, sotii Orams au formulat o opozitie la hotărârea mentionată. După ce acestia si domnul Apostolides si‑au prezentat probele si argumentele, Eparchiako Dikastirio tis Lefkosias, prin Hotărârea din 19 aprilie 2005, a respins opozitia sotilor Orams pentru motivul că, în esentă, acestia nu prezentaseră o apărare plauzibilă pentru a contesta titlul de proprietate al domnului Apostolides. Sotii Orams au fost obligati la plata cheltuielilor de judecată aferente actiunii.
28 Acestia din urmă au declarat apel împotriva hotărârii prin care le‑a fost respinsă opozitia. Apelul a fost respins prin Hotărârea pronuntată de Anotato Dikastirio tis Kypriakis Dimokratias la 21 decembrie 2006.
si trecerea la executare in Marea Britanie…
29 La 18 octombrie 2005, domnul Apostolides a prezentat documentele necesare în Anglia pentru a solicita, în temeiul Regulamentului nr. 44/2001, recunoasterea si executarea hotărârilor în cauză. Prin Ordonanta din 21 octombrie 2005, un Master al High Court of Justice (England & Wales), Queen’s Bench Division, a declarat hotărârile mentionate executorii în Anglia în temeiul aceluiasi regulament.
30 Întrucât sotii Orams au atacat ordonanta mentionată în temeiul articolului 43 din Regulamentul nr. 44/2001, un judecător al High Court of Justice a dispus anularea acesteia prin Decizia din 6 septembrie 2006. Domnul Apostolides a declarat apel la instanta de trimitere împotriva acestei decizii, în temeiul articolului 44 din regulamentul mentionat.
Curtea
1) Suspendarea punerii în aplicare a acquis‑ului comunitar în zonele din Republica Cipru în care guvernul acestui stat membru nu exercită un control efectiv, prevăzută la articolul 1 alineatul (1) din Protocolul nr. 10 „Dispozitii referitoare la Cipru” la Actul privind conditiile de aderare la Uniunea Europeană a Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia si a Republicii Slovace si adaptările tratatelor pe care se întemeiază Uniunea Europeană, nu se opune aplicării Regulamentului nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competenta judiciară, recunoasterea si executarea hotărârilor în materie civilă si comercială în privinta unei hotărâri pronuntate de o instantă cipriotă cu sediul în zona insulei controlată efectiv de guvernul cipriot, însă care priveste un imobil situat în zonele mentionate.
2) Articolul 35 alineatul (1) din Regulamentul nr. 44/2001 nu autorizează o instantă dintr‑un stat membru să refuze să recunoască sau să execute o hotărâre pronuntată de instantele dintr‑un alt stat membru cu privire la un imobil situat într‑o zonă a acestui din urmă stat în care guvernul acestuia nu exercită un control efectiv.
3) Faptul că o hotărâre pronuntată de instantele dintr‑un stat membru cu privire la un imobil situat într‑o zonă a acestui stat membru în care guvernul acestuia nu exercită un control efectiv nu poate fi executată, în practică, în locul în care se află imobilul nu constituie un motiv de refuz al recunoasterii sau al executării în temeiul articolului 34 punctul 1 din Regulamentul nr. 44/2001 si nici nu implică lipsa caracterului executoriu al unei asemenea hotărâri în sensul articolului 38 alineatul (1) din regulamentul respectiv.
4) Recunoasterea sau executarea unei hotărâri pronuntate în lipsă nu poate fi refuzată în temeiul articolului 34 punctul 2 din Regulamentul nr. 44/2001 în cazul în care pârâtul a avut posibilitatea să introducă o actiune împotriva hotărârii pronuntate în lipsă, iar această actiune i‑a permis să sustină că actul de sesizare a instantei sau un alt act echivalent nu i‑a fost comunicat sau notificat în timp util si într‑o manieră care să îi permită să îsi pregătească apărarea.
Veronika Gaertner, Conflictoflaws.net, 29.04.2009. [*]
Stefanos Evripidou, Non-EU buyers not safe from long arm of ECJ ruling [*]
Mai tare decat senzatiile produse de actiunile unor particulari din Romania contra Consiliului Europei (aici), intrucat intrebarea preliminara a fost ridicata in cadrul unui litigiu din Italia de catre un judecator.
C‑287/08, Ordonanta din 03 octombrie 2008, Savia si altii
“Le Tribunale ordinario di Milano (tribunal ordinaire de Milan) estime que la solution du litige dépend de l’interprétation de l’article 6, paragraphe 2, UE, lu en relation avec l’article 6 de la convention européenne de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, signée à Rome le 4 novembre 1950. Il expose, à cet égard, qu’il y a lieu d’obtenir des éclaircissements sur la portée du droit à un procès équitable. ” (pct. 5)
Albert Posch, THE KADI CASE: RETHINKING THE RELATIONSHIP BETWEEN EU LAW AND INTERNATIONAL LAW?, 15 Colum. J. Eur. L. Online 1 (2009)Conclusion:
The ECJ’s Kadi judgment leaves us with a number of open questions regarding its effects on the structure of the international legal order.[27] Indeed, the question must be asked whether the primacy of UN Charter obligations is jeopardized.[28]
In fact, the ECJ did not establish a new hierarchical structure regarding the interplay between international law and European law. Rather, the Court emphasized the primacy of obligations under the UN Charter. It also highlighted that the (European) review of lawfulness applies only to Community acts and never to acts of the UN Security Council under Chapter VII of the UN Charter, even if such a review were to be limited to examination of the compatibility of that resolution with jus cogens. Thus, at first the ECJ did not challenge the existing hierarchy of norms within the international legal order. But at the same time, by emphasizing the rule of law the Court stated that the judicial review also covers all Community acts, even if they are designed merely to give effect to resolutions adopted by the UN Security Council.
In effect, this approach of reciprocal concessions only works if there is a way to implement UN Security Council resolutions in conformity with fundamental rights of the EU. If it would only be possible to put a resolution into effect by adopting a Community act which breaches fundamental rights-if there were a real conflict between obligations arising under the UN Charter on the one hand and EU fundamental rights as “principles that form part of the very foundations of the Community legal order” (para. 304) on the other-EU fundamental rights prevail. Thus, the ECJ’s commitment to accept the primacy of UN Charter obligations and the integrity of UN Security Council resolutions ends in the absence of discretional power to implement such resolutions in a fundamental rights-friendly way. Therefore, a lack of discretion implies an obligation to give preference to fundamental rights even if this means a breach of UN Charter obligations; this could entail a “challenge to the primacy of that resolution in international law,” in contradiction to the explanations of the ECJ (para. 288).
The judgment of the ECJ in Kadi represents a strong commitment to fundamental rights and the (European) rule of law. Advocate General Maduro found an appropriate summary in advance: “[M]easures which are incompatible with the observance of human rights . . . are not acceptable in the Community.”[31] From a global perspective, the ECJ’s insistance on the protection of European fundamental rights standards means that political bodies are now on the ball. The ECJ made it harder for the UN Security Council to adhere to violations of fundamental rights. As such, Kadi stands for a new bottom-up process in which a regional court pressures the UN Security Council to change its policy towards fundamental rights.
{*}
Juliane Kokott a depus Concluziile in cauza C-168/08 (Hadadi) intrebare preliminara privind interpretarea Regulamentului nr. 2201/2003 privind competenta, recunoasterea si executarea hotărârilor judecătoresti în materie matrimonială si în materia răspunderii părintesti, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000 {RO}.
Karen J. Alter, The European Court’s Political Power Across Time and Space, (January 28, 2009). Revue Française de Science Politique, Vol. 59, 2009; Northwestern Law & Econ Research Paper No. 09-03. Available at SSRN.
Autor al unei carti (OUP) – acest articol este o prezentare a cartii – despre nelimitata putere politica manifestata in limitele juridice ale CJCE, Karen J. Alter analizează opiniile fundamentale in materie (Eric Stein si Joseph Weiller), studiul fiind si o cronologie a puterii CJCE si extinderii acesteia in raport cu Tratatele.
Este CJCE o Curte influentata politic?
Intr-un asemenea studiu, intrebarea este retorica.
J. J. van Dam, J. A. R. van Eijsden, Ex officio Application of EC Law by National Courts of Law in Tax Cases, Discretionary Authority or an Obligation?, EC Tax Review, 2009, Vol. 18, Iss. 1.Abstract
In the absence of Community procedural rules, it is for the domestic legal system of each Member State to designate the courts having jurisdiction and to lay down the detailed procedural rules governing actions for safeguarding rights which are derived from the direct effect of EC law. The European Court of Justice has specified in its case law how the general Community testing framework for domestic procedural rules should be applied in case of ex officio application of EC law. The principle of equivalence requires that the national courts must of their own motion raise claims based on Community law, if they are authorized or required to do so with arguments based on domestic law. A domestic limitation for the national courts of law to apply law of its own motion does have an adverse impact on the effectiveness of Community law. However, the principle of effectiveness in principle does not require a national court to apply EC law ex officio if the national court is under the domestic rules not authorized to do so, insofar this limitation to apply law of its own motion is justified by principles of the domestic judicial system.
Aici gasiti toate amanuntele, asa ca nu mai repetam.
Green Paper – Succession and wills {SEC(2005) 270}, COM/2005/0065 final [*]
Vlad Perju, Reason and Authority in the European Court of Justice, (January 9, 2009). Boston College Law School. Boston College Law School Faculty Papers. Paper 236.
ABSTRACT:
This Article makes the case for a discursive turn in European law. Contrary to the prevailing view, politicizing the judicial discourse of the European Court of Justice would strengthen, more than undermine, the Court’s authority. This argument is made with reference to the ECJ’s reason giving practice, specifically to the relation between the form and content of its decisions. Allowing its members to write separate opinions will enable the Court to redefine its role on the European institutional and political stages The Article then answers doctrinal, institutional and juriscultural objections to its central thesis.
