Tratatul de la Nisa [2001] are urmatoarele prevederi, dintre care, cele ce se refera la aplicare raman in coada de peste:
(1) În cazul în care Uniunea va avea 27 de state membre, alineatul (1) din articolul 213 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi alineatul (1) din articolul 126 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice se înlocuiesc cu următorul text:
“(1) Membrii Comisiei sunt aleşi pe baza competenţei lor generale şi oferă toate garanţiile de independenţă.
Numărul de membri ai Comisiei este mai mic decât numărul statelor membre. Membrii Comisiei sunt aleşi prin rotaţie, bazată pe principiul egalităţii, ale cărei modalităţi de aplicare se stabilesc de Consiliu, care hotărăşte în unanimitate.
Numărul de membri ai Comisiei se stabileşte de Consiliu, care hotărăşte în unanimitate.”
Această modificare se aplică de la data intrării în funcţie a primei Comisii ulterioare datei aderării celui de-al douăzeci şi şaptelea stat membru al Uniunii.
(2) După aderarea celui de-al douăzeci şi şaptelea stat membru al Uniunii, Consiliul, hotărând în unanimitate, adoptă:
- numărul de membri ai Comisiei;
- metodele sistemului de rotaţie bazat pe principiul egalităţii incluzând totalitatea criteriilor şi regulilor necesare pentru stabilirea automată a alcătuirii colegiilor succesive, în temeiul principiilor următoare:
(a) statele membre sunt tratate pe criterii de deplină egalitate în ceea ce priveşte stabilirea succesiunii şi a perioadei de timp în care cetăţenii lor sunt membri ai Comisiei; în consecinţă, diferenţa dintre numărul total de mandate deţinute de cetăţenii oricăror două state membre date nu poate fi niciodată mai mare de unu;
(b) sub rezerva literei (a), fiecare dintre colegiile succesive se constituie în aşa fel încât să reflecte în mod satisfăcător diversitatea demografică şi geografică a ansamblului statelor membre ale Uniunii.
Orice stat care aderă la Uniune are dreptul ca, în momentul aderării, un cetăţean al său să fie membru al Comisiei până când se aplică dispoziţiile alineatului (2).
Asadar, trebuie sa avem propuneri, nu noi ca nu ne tine nasu, dar tzarisoara noastra trebuie sa fie precupata de acest fapt. Desi se spune ca membrii Comisiei sunt independenti, totusi se poate vedea foarte bine ca impartirea portofoliilor nu se face la intamplare; in plus, sunt nenumerate dovezi, chiar recente in care comisarii se implica si sunt un element important de intermediare intre Comisie si statele membre.
Romania trebuie sa se preocupe de problema pentru ca nu suntem un stat mic al Uniunii si ar putea avea puterea cuvantului.
Momentul la care se refera Tratatul de la Nisa este 2009 (aviz amatorilor care cred ca 2014 sau 2017, sunt indepartate…) si dl Sarkozy, Presedintele Frantei dar si Presedinte in exercitiu al Uniunii a facut o propunere referitoare la numirea comisarilor.
Propunerea Presedintelui francez este ca tarile care au “o cultura similara si o radacina comuna a limbii” sa aiba acelasi comisar in cadrul noului model al Comisiei Europene.
De unde rezulta ca motto-ul “Unitate in diversitate” presupune ca diversitatea sa fie uniforma.
Asadar, state precum Germania si Austria, ori Marea britanie si Irlanda, or Benelux (dar de ce nu, Franta si Belgia?) vor avea un comisar, acesta dupa ce criterii va numit numai dl Sarkozy stie.
Chiar si categorisiti astfel, se poate ajunge la situati ca un stat foarte faorte mic care nu indeplineste criteriul multiligvistic sa aiba un comisar iar doua state mari sa fie obligate sa numeasca un singur comisar.
In afara de asta, solutia poate dezavantaja direct Irlanda care tocmai a spus un nu Tratatului de la Lisabona si poate fi “avertisment” referitor la comisarul lor.
Ministra de externe austriaca, Ursula Plassnik[*], a spus ca nu poate fi luata in serios propunerea franceza. {Plassnik: “Halbe-halbe-Kommissar” ein “Sommerscherz”}
Mai adaugam, ca toate articole se bazeaza pe surse si nu pe o declaratie, ceea ce insemna ca a fost aruncat acest subiect pentru a se vedea reactia si pentru ca apoi sa se treaca la fapte.
Ziarul Die Welt in care a aparut si stirea prima data spune ca acesata stiere este de fapt inceputul negocierilor (dure) din iunie 2009, fie ca este ratificat Tratatul de la Lisabona fie ca nu.
In orice caz, o solutie trebuie gasita.
Von Christoph B. Schiltz, Hauen und Stechen um die EU-Kommissare, Die Welt, 6. August 2008, 01:43 Uhr
LISBETH KIRK, Sarkozy floats idea of joint commissioners, EUobserver, 7.08.2008
Iulian Anghel, Andreea Magraon, Nicolas Sarkozy relanseaza noul “razboi al comisarilor”, Ziarul Finaciar, 8 august 2008
Urmatoarea etapa, daca se va ajunge aici, va fi aplicarea dispozitiilor Tratatului de la Lisabona, potrivit caruia din 2014 numarul de comisari se reduce automat la 2/3 din numarul statelor membre. Adica 18.
Totusi, ar trebui citit acest articol, care poate avea interpretari serioase, plus ca - din nou – Consiliul poate interveni. Asa mai zic si eu voita populara europeana.
Tratatul de la Lisabona despre numarul comisarilor:
(4) Comisia numită între data intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona şi 31 octombrie 2014 este compusă din câte un resortisant al fiecărui stat membru, inclusiv preşedintele şi Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, care este unul dintre vicepreşedinţii acesteia.
(5) Începând cu 1 noiembrie 2014, Comisia este compusă dintr-un număr de membri, incluzând preşedintele şi Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, corespunzător cu două treimi din numărul statelor membre, atât timp cât Consiliul European nu decide modificarea acestui număr, hotărând în unanimitate.
Membrii Comisiei sunt aleşi dintre resortisanţii statelor membre în conformitate cu un sistem de rotaţie strict egal între statele membre care să reflecte diversitatea demografică şi geografică a tuturor statelor membre. Acest sistem se stabileşte de către Consiliul European, care hotărăşte în unanimitate în conformitate cu articolul 211a din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.
