Tratatul de la Lisabona. Declaraţia Republicii Cehe cu privire la Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene
Scris de sketis pe aprilie 9, 2008
Nu stim daca ai nostri cercetatori vor fi luat la cunostinta despre existenta unei declaratii foarte interesante a statului membru al UE cu privire la respectivul instrument juridic. Este vorba despre declaratia cu nr. 53 anexata Actului final al Tratatului de la Lisabona.
53. Declaraţia Republicii Cehe cu privire la Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene
1. Republica Cehă reaminteşte că dispoziţiile Cartei Drepturilor Fundamentale a Uniunii
Europene se adresează instituţiilor şi organismelor Uniunii Europene, cu respectarea principiului subsidiarităţii şi a repartizării competenţelor între Uniunea Europeană şi statele membre, astfel cum se reafirmă în Declaraţia (nr. 18 ) referitoare la delimitarea competenţelor. Republica Cehă subliniază faptul că dispoziţiile acesteia se adresează statelor membre numai în măsura în care acestea pun în aplicare dreptul Uniunii şi nu atunci când acestea adoptă şi pun în aplicare dreptul naţional în mod independent de dreptul Uniunii.
2. Republica Cehă subliniază, de asemenea, faptul că această cartă nu extinde domeniul de aplicare a dreptului Uniunii şi nu instituie noi competenţe ale Uniunii. Aceasta nu restrânge domeniul de aplicare a dreptului naţional şi nu restrânge niciuna dintre competenţele existente ale autorităţilor naţionale în acest domeniu.
3. Republica Cehă subliniază faptul că, în măsura în care carta recunoaşte drepturi şi principii fundamentale, astfel cum rezultă acestea din tradiţiile constituţionale comune statelor membre, aceste drepturi şi principii trebuie să fie interpretate în conformitate cu tradiţiile menţionate.
4. De asemenea, Republica Cehă subliniază că niciuna dintre dispoziţiile cartei nu poate fi interpretată ca restrângând sau aducând atingere drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale recunoscute, în domeniile de aplicare corespunzătoare, de dreptul Uniunii şi de convenţiile internaţionale la care Uniunea sau toate statele membre sunt părţi, şi în special de Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi prin constituţiile statelor membre.
Ehei, pe marginea acestei pozitii s-ar putea amplu comenta; numai ca, ridicam noi o intrebare, in masura in care competentele CE s-au extins (semnificativ) in mod indirect (cf. Weiler, prin “absorbtie”), adica diversele reguli ale statelor membre trebuie exercitate cu respectarea principiilor de drept comunitar (cf. CJCE), ce se va intampla in viitor cu diverse materii de competenta exclusiva a acestor state?
