Sucursalele, o poveste romaneasca
Scris de asociatie pe ianuarie 6, 2008
Eu nu stiu cum sa incep aceasta poveste.
Sa spun ca este un articol intr-o lege (Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale) si un articol intr-un cod (de procedura civila, tot lege e). Sau mai multe. Ce nu-mi este mie clar, poate ma ajuta cineva, este cum, pretorian s-a ajuns ca sucursalele sa poata sta in instanta…
In ultimele decizii, ICCJ a dat chiar termen pentru a se complini aceasta lipsa (aplicandu-se art. 161 alin.1 C.proc.civ.) .
„Potrivit art. 161 alin.1 C.proc.civ., când instanţa constată lipsa calităţii de exerciţiu a drepturilor procedurale a părţii sau când reprezentantul părţii nu face dovada calităţii sale, se poate da un termen pentru îndeplinirea acestor lipsuri.
În condiţiile în care însăşi legea recunoaşte sucursalelor aptitudinea de a avea drepturi şi obligaţii, în limitele autonomiei funcţionale stabilite de societatea a cărei dezmembrământ este, pentru a se stabili dacă aceasta poate sta în instanţă cu scopul de a-şi apăra drepturile conferite şi obligaţiile asumate în aceste limite şi implicit de a-şi exercita drepturile procesuale în acest scop, se impunea ca instanţa de apel să-i confere posibilitatea de a prezenta „delegarea de competenţă”.
În condiţiile în care însăşi legea recunoaşte sucursalelor aptitudinea de a avea drepturi şi obligaţii, în limitele autonomiei funcţionale stabilite de societatea a cărei dezmembrământ este, pentru a se stabili dacă aceasta poate sta în instanţă cu scopul de a-şi apăra drepturile conferite şi obligaţiile asumate în aceste limite şi implicit de a-şi exercita drepturile procesuale în acest scop, se impunea ca instanţa de apel să-i confere posibilitatea de a prezenta „delegarea de competenţă”.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia comercială, decizia nr. 2033 din 2 iunie 2006, Dreptul, 12/2007, p. 294
